Anul electoral 2025 surprinde o Românie fragmentată și polarizată, în care tendințele demografice modelează din ce în ce mai vizibil preferințele politice.
De la diaspora din ce în ce mai radicală la orașele nemulțumite și ruralul tradițional aflat în schimbare, după 35 de ani de democrație, România electorală este departe de a mai fi predictibilă.
Diaspora: între visul întoarcerii și votul de protest
În ultimii ani, diaspora românească a devenit un jucător electoral important, mai ales la alegerile prezidențiale.
O demonstrează prezența la vot peste hotare, precum și creșterea numărului de secții deschise în străinătate. La turul I al ultimelor alegeri prezidențiale anulate, cele din noiembrie 2024, în diaspora au votat 821.703 de persoane.
Prezența plasează diaspora pe poziția a doua în clasamentul realizat de Autoritatea Electorală Permanentă al județelor, după București, cu 929.642 de votanți, și cu mult în fața celorlalte două clasate – Cluj pe poziția a treia, cu 353.549 de votanți și Iași, cu 351.195 de votanți.
În 2019, la turul I, au votat 675.348 de persoane din diaspora, iar în 2014 – o cifră la jumătate.
Andrei Tiut este sociolog și a urmărit profilul alegătorului român și paradigma voturilor în diaspora.
„Diaspora a fost întotdeauna un electorat cu o încărcătură emoțională specială. De fiecare dată, a ales partidul perceput ca fiind cel mai anti-PSD, dar se dovedește că, de fapt, alege ceea ce este antisistem, cel mai radical în sensul dorinței de schimbare”, explică Tiut, care vorbește și despre creșterea AUR (Alianța pentru Unirea Româniloe) din diaspora.
„Este semnalul unei frustrări adânci, neadresate de partidele tradiționale”, avertizează Tiut.
Printre performanțele atribuite diasporei se numără:
• victoria lui Traian Băsescu în fața lui Mircea Geoană în 2009;
• alegerea lui Klaus Iohannis în 2014 și reconfirmarea sa în 2019;
• performanțele neașteptate ale USR-PLUS în 2019, la alegerile europarlamentare – 21.29%.
Remus Ștefureac, director Inscop Research, plusează și spune că, în 2025, există posibilitatea ca primul candidat plasat în sondaje în acest moment (George Simion n.r.) „să confiște imensa majoritate a voturilor”.
„Sigur, nu-i un scenariu improbabil. Dacă ne uităm la turul întâi din 2024, George Simion și domnul Georgescu au avut împreună vreo 55% din voturile din piață (din diaspora, n.r.), ceea ce înseamnă că atunci au rămas doar 45% pentru restul candidaților”, explică Ștefureac.
Jumătate din voturile din diaspora ar însemna, în puncte procentuale generale, 3-5 % din rezultatul final.
Există însă posibilitatea ca votul să fie împărțit mai echilibrat între trei candidați percepuți de electorat ca antisistem – George Simion, Victor Ponta și Elena Lasconi.
La turul al doilea, în cele câteva ore până la anularea alegerilor se prezentaseră la urne 50.647 de votanți, față de 24.125 în primul tur, la aceeași oră. Dublu.
Ilfov și periferia urbană: de la conservatorism la progresism
Un alt fenomen semnificativ petrecut în ultimii ani în ceea ce privește reașezarea demografică este schimbarea profilului electoratului din zonele periurbane.
Cea mai semnificativă ar fi modificarea din jurul Bucureștiului, care a devenit un teren fertil pentru noile tendințe politice.
Remus Ștefureac spune că, în urmă cu 20-25 de ani, profilul din satele apropiate de marile orașe era conservator.
„Am asistat la o periurbanizare, la o migrație masivă a unor votanți cu profil mai apropiat de profilul votanților din București, care s-au mutat în jurul orașului și care au schimbat și acolo structura. Pe de o parte, există votanți în continuare care sunt captivi rețelelor tradiționale de mobilizare a votului și vedem acest trend persistând în timp în special la alegerile locale. Pe de altă parte, există comunități importante din Ilfov unde votul seamănă mai degrabă cu ceea ce vedem în București”, explică directorul Inscop Research.
Andrei Tiut spune că votul de la periferia Capitalei se regăsește și în statisticile din județele limitrofe Bucureștiului – Giurgiu sau Dâmbovița. Fenomenul este vizibil și în țară, unde se conturează inele de progresism în jurul orașelor mari.
„Comunitățile dezvoltate din jurul marilor orașe s-au schimbat clar din punct de vedere politic. De la un electorat conservator, aceste zone migrează către un electorat mai progresist. Vedem cum marile orașe proiectează în jurul lor o zonă de influență electorală, iar la marginea acestei zone apare un electorat mai vulnerabil social, care tinde spre opțiuni mai radicale sau tradiționaliste, cum ar fi votul pentru PSD, PNL sau pentru candidați ca George Simion”, explică sociologul.
În țară, diferențele regionale tradiționale, altădată pronunțate, încep să se estompeze:
„Vechea paradigmă – în care Moldova vota într-un fel, Ardealul în alt fel, iar Muntenia altfel – nu mai funcționează. Astăzi, diferența o face mediul de rezidență: rural, urban mic, urban mare.”
Ce aleg diversele categorii de vârstă
În paralel cu aceste transformări în structurile electorale demografice, există alegeri în funcție de vârstă.
Cei mai numeroși votanți sunt cei care au împlinit 57 de ani. E prima generație a decretului dat de Nicolae Ceaușescu pentru interzicerea avortului – 475.082 de persoane.
Cei care au împlinit 18 ani sunt aproape de două ori mai puțini – 228.369. Cele mai numeroase generatii rămân cele cu vârsta între 35 și 57 de ani, născute înainte de Revoluția din Decembrie 1989.
Agenda electorală a tinerilor este mai degrabă una de protest, decât de susținere activă a unui program politic tradițional.
„Tinerii sunt mai predispuși spre votul antisistem, fără ca asta să însemne neapărat extremism. Este mai mult o reacție la stagnare, la promisiuni neîmplinite și la lipsa perspectivelor”, punctează Remus Ștefureac.
Eșecul partidelor mainstream de a răspunde concret problemelor economice și sociale ale tinerilor – salarii mici, costuri ridicate ale vieții, lipsa oportunităților profesionale – a deschis calea unor actori politici care se poziționează ca „alternativi”.
Directorul INSCOP atrage atenția că votul tinerilor nu este ușor de anticipat, pentru că „la această categorie fluctuațiile sunt mai mari, iar decizia de a merge sau nu la vot este influențată foarte mult de mobilizarea din campania electorală”.
Criza încrederii și tema corupției
De cealaltă parte, Ștefureac crede că una dintre temele majore de campanie care nu se regăsește în dezbaterea publică și care, în ciuda eforturilor de modernizare a discursului politic, rămâne centrală în preocupările electoratului este cea a corupției.
„Chiar dacă uneori s-a promovat ideea că românii nu mai sunt interesați de lupta anticorupție, studiile sociologice arată că subiectul rămâne constant între primele trei teme de îngrijorare națională”, precizează Ștefureac.
La fel de importantă este relația cu Uniunea Europeană, unde paradoxurile sunt evidente: „Există o hipermajoritate care susține apartenența României la Uniunea Europeană, dar în același timp există o dorință tot mai puternică de renegociere a statutului nostru în interiorul UE”, subliniază el. Nu respingerea Europei este problema, ci percepția că interesele României nu sunt suficient apărate la Bruxelles.
Un viitor electoral volatil
Într-un peisaj politic în care diaspora joacă un rol din ce în ce mai important, migrația internă modifică profilul electoratului, iar tinerii își exprimă tot mai vocal nemulțumirile, vechile rețete electorale par tot mai ineficiente.
În fața acestor schimbări rapide, partidele care vor reuși să înțeleagă noile dinamici – și să propună soluții credibile – vor avea șanse mai mari să răzbată într-o competiție electorală ce se anunță extrem de imprevizibilă.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
