Aceste incidente au declanșat proteste în zeci de orașe sârbe, inclusiv în capitala Belgrad. În același timp, acuzațiile de brutalitate a poliției s-au răspândit în toată țara.
„Patru sau cinci dintre ei (polițiști) m-au bătut, mi-au împins capul într-o suprafață de beton”, a declarat studentul la fizică Dusan Cvetkovic pentru Serviciul Balcanic al RFE/RL.
Cvetkovic a fost arestat la Belgrad pe 14 august, în timpul unui protest antiguvernamental.
Ministerul de Interne sârb nu a negat și nici nu a comentat afirmațiile lui Cvetkovic, nici pe cele ale altor protestatari care au acuzat poliția de folosirea forței excesive.
Protestele au fost alimentate și mai mult de un videoclip apărut în a doua zi de confruntări, în care se vedeau tineri reținuți în Novi Sad îngenuncheați în fața polițiștilor după ce fuseseră arestați.
Imaginile au fost publicate inițial de mass-media pro-guvernamentală. Cvetkovic a mai spus că a fost dus, cu o mașină fără însemne, la un garaj și că a rămas cu vânătăi pe față după ce a fost bătut acolo.
În alte incidente, susținătorii Partidului Progresist Sârb (SNS), aflat la putere, au atacat demonstranții pașnici.
Cine se află în spatele demonstrațiilor?
În fiecare după-amiază, pe rețelele de socializare au circulat apeluri la demonstrații.
Oamenii au fost invitați să se alăture prin intermediul grupurilor de pe rețelele sociale pe care studenții le-au folosit pentru a comunica cu publicul încă de la începutul protestelor.
Mulți cetățeni au răspuns pașnic, dar imaginile difuzate de RFE/RL și alte mass-media au arătat și bărbați mascați aruncând cu pietre și petarde în poliție.
Protestatarii au distrus mai multe birouri ale SNS și, în Valjevo, la 80 de kilometri sud-vest de Belgrad, au avariat și sediul Partidului Radical Sârb, condus de criminalul de război condamnat și fostul mentor al lui Vucic, Vojislav Seselj.
Scânteia care a declanșat protestele inițiale din noiembrie 2024 a fost prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad, în urma căreia au murit 15 oameni.
Tragedia a șocat publicul, în contextul în care au apărut informații potrivit cărora practicile corupte au dus la construirea defectuoasă a gării, un proiect emblematic al guvernului, condus de companii chineze.
În zilele următoare, zeci de facultăți din Belgrad, Novi Sad, Niș și alte orașe universitare au fost blocate de studenții protestatari, susținuți de majoritatea profesorilor.
Aceste evenimente au declanșat o val de demonstrații nemaiîntâlnite de la răsturnarea regimului lui Slobodan Miloșevic, în 2000.
Inițial, cererile se concentrau pe tragerea la răspundere pentru tragedia de la Novi Sad și urmărirea penală a celor care au atacat studenții protestatari. Șase luni mai târziu, organizațiile studențești, până atunci în mare parte apolitice, au cerut alegeri anticipate.
Care a fost răspunsul lui Vucic?
Unele cereri ale studenților au fost îndeplinite.
Guvernul a publicat mii de documente legate de reconstrucția orașului Novi Sad. Criticii susțin însă că arhiva era incompletă și nu clarifica detalii esențiale.
Ei au mai afirmat că, prin publicarea a mii de documente, Vucic și guvernul încercau doar să pară transparenți, în timp ce, de fapt, adânceau confuzia cu privire la proiectul gării.
În iulie, SNS a concediat patru activiști ai partidului acuzați că au atacat studenți de la Facultatea de teatru din Belgrad în timpul protestelor pașnice din ianuarie.
Cu toate acestea, Vucic nu a condamnat niciodată retorica inflamatoare a oficialilor partidului său sau a mass-mediei pro-guvernamentale, care, în unele cazuri, a comparat demonstranții cu naziștii sau cu fasciștii croați din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Ce se va întâmpla în continuare?
Viitorul protestelor și situația politică generală din Serbia rămân incerte.
Diviziunea dintre elita de la putere din Serbia și criticii acesteia este mai mare ca niciodată. Furia publică față de corupție și crima organizată, evidențiată an de an în rapoartele de progres ale UE, a atins niveluri fără precedent.
Pentru prima dată de când partidul său a ajuns la putere în 2012, Vucic se confruntă cu o rezistență socială reală. Totuși, această rezistență nu este articulată politic: niciun partid de opoziție nu domină.
Singura forță unificatoare din spatele rebeliunii este mișcarea studențească – o generație de tineri care au pierdut deja un an din studiile lor din cauza protestelor.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.