Morsal și cei trei copii minori ai săi locuiesc într-o dependință dărăpănată din casa socrilor săi din estul Afganistanului.
În condițiile în care talibanii – conducătorii de facto ai țării – le-au tăiat femeilor aproape tot accesul la locuri de muncă și nu există niciun sistem de asistență socială care să sprijine familiile nevoiașe, văduva în vârstă de 40 de ani și copiii ei – inclusiv un fiu cu handicap – nu beneficiază de protecție sau sprijin.
A fost o vreme când Morsal, al cărei nume a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, putea apela la unul dintre numeroasele adăposturi pentru femei din Afganistan.
Dar, de când talibanii au preluat puterea în august 2021, după două decenii de ordine relativă supravegheată de trupele internaționale de menținere a păcii, aproape toate cele 26 de adăposturi pentru femei care funcționau în timpul guvernului anterior al țării, susținut de Occident, au fost închise, expunând femei ca Morsal la situații de abuz.
„Răposatul meu soț a fost ucis în timp ce servea în armata națională [a guvernului anterior] și nu deținea o casă”, a declarat Morsal pentru RFE/RL, adăugând că nu a avut la cine să apeleze decât la socrii săi, un loc pe care îl descrie drept o „casă a violenței”.
„Cumnatul meu mă insultă și este violent cu mine. M-am dus acasă la sora mea, dar soțul ei nu a vrut să locuiesc cu ei, așa că a trebuit să mă întorc la socrii mei.”
În timpul cuceririi fulgerătoare de către talibani a orașelor afgane în vara anului 2021, multe adăposturi pentru femei au început să își închidă porțile de teama represaliilor. În multe cazuri, angajații adăposturilor au ars documente sensibile și au fugit împreună cu femeile pe care le adăposteau.
Chiar înainte ca talibanii să revină la putere în Afganistan, adăposturile pentru femei erau criticate dur în această țară profund conservatoare și patriarhală.
Abuzul domestic este o rutină. Căsătoriile forțate sunt o regulă, iar rata sinuciderilor în rândul femeilor din Afganistan rămâne printre cele mai ridicate din lume.
Responsabilii de la adăposturi – unele dintre acestea funcționând departe de ochii publicului – au declarat că s-au confruntat cu alegerea chinuitoare de a rămâne deschise și de a expune angajații și clienții la posibile represalii ale talibanilor sau de a închide și de a trimite femeile înapoi la familiile lor abuzive.
Morsal și alte câteva femei care au vorbit cu RFE/RL din diferite părți ale Afganistanului au declarat că adăposturile oferă un loc sigur, precum și consiliere și sprijin juridic, printre alte servicii pentru femeile care încearcă să scape de soți și socri abuzivi sau de căsătorii forțate.
În lipsa adăposturilor, femeile spun că nu au de ales decât să rămână cu agresorii lor deoarece „pur și simplu nu există viață pentru ele afară”, într-o societate ultraconservatoare care respinge divorțul și se așteaptă ca femeile să rămână cu soții lor indiferent de abuzuri.
Organizația Națiunilor Unite afirmă că „discriminarea severă” a femeilor de către autoritățile talibane „poate constitui persecuție de gen – o crimă împotriva umanității – și poate fi caracterizată drept apartheid de gen”.
Chiar mai rău, într-un raport din 3 iulie, ONU a declarat că milioane de refugiați afgani care se întorc acasă din țările în care au fugit pentru a scăpa de talibani pun și mai multă presiune asupra sistemului.
Din septembrie 2023, peste 2,43 milioane de migranți afgani fără documente – mai mult de o treime femei și fete – s-au întors din Iran și Pakistan.
„Ritmul crescând al întoarcerilor pune la grea încercare sistemul umanitar suprasolicitat din Afganistan, iar femeile și fetele sunt cele mai afectate”, a declarat ONU.
„Persoanele care se întorc se confruntă cu o expunere din ce în ce mai mare la violența bazată pe gen, căsătorii timpurii și forțate, trafic și sex tranzacțional – exacerbate de lipsa resurselor de bază.”
Între timp, Curtea Penală Internațională a emis, pe 8 iulie, mandate de arestare pe numele unor lideri talibani de rang înalt din Afganistan, afirmând că există „motive întemeiate” pentru a-i suspecta pe liderul suprem Haibatullah Akhundzada și pe șeful justiției Abdul Hakim Haqqani de comiterea „crimei împotriva umanității de persecuție... pe motive de gen”.
Ministerul pentru problemele femeilor a fost închis
În provincia nordică Kunduz, o casnică în vârstă de 26 de ani a declarat pentru RFE/RL, sub rezerva anonimatului, că abuzurile la care este supusă acasă – la care se adaugă sărăcia și lipsa de oportunități – au prins-o într-un cerc vicios.
Mama a doi copii locuiește în aceeași casă cu soțul ei și cu părinții și frații acestuia. Recent, soțul ei de șapte ani s-a căsătorit cu o a doua soție.
„Această familie este extrem de restrictivă, abuzivă și lipsită de compasiune. Tratamentul lor crud, abuzurile m-au lăsat cu dureri de cap persistente și depresie, dar nu mă pot plânge guvernului în legătură cu asta”, a declarat femeia.
„Pe lângă toate acestea, trăiesc într-o sărăcie extremă, nu am nici măcar o pătură și perne adecvate, nu am niciun loc de muncă, nicio oportunitate”, a spus ea plângând.
Femeia nu a explicat de ce crede că nu se poate plânge autorităților, însă talibanii au închis Ministerul pentru problemele femeilor din fostul guvern și l-au înlocuit cu Ministerul viciilor și virtuților, care aplică codul strict de „moralitate” al grupării de linie dură.
„În prezent, Afganistanul nu are nicio agenție sau instituție la care femeile victime ale violenței să se poată adresa pentru a vorbi despre problemele cu care se confruntă, pentru a cere protecție”, a declarat Roya Dadras, care a fost purtător de cuvânt al fostului minister al afacerilor feminine.
„Prin urmare, căsătoriile forțate și timpurii, violența domestică și sinuciderile femeilor au atins apogeul”, a declarat Dadras pentru RFE/RL, dar nu a furnizat statistici.
RFE/RL a contactat oficiali talibani din Kabul pentru comentarii, dar nu a primit niciun răspuns.
Ministerul Moravurilor și Virtuții a anunțat că a „salvat” 17 femei de la violența domestică în ultimele zile. Acesta nu a furnizat detalii.
În iunie, ministerul a declarat că a abordat problemele femeilor în 85 de cazuri de litigii privind moștenirea, 101 cazuri de „tratament crud” și 68 de cazuri de căsătorii forțate în ultimele trei luni.
Autoritățile nu au oferit detalii.
Ultimele adăposturi rămase
Activista Mary Akrami a deschis în 2003 primul adăpost pentru femei din Afganistan – Centrul de dezvoltare a competențelor femeilor afgane.
Akrami a declarat pentru RFE/RL că centrul a găzduit aproximativ 80 de victime ale abuzurilor domestice în capitala Kabul, oferindu-le consiliere și consultanță juridică și organizând cursuri de alfabetizare pentru rezidenții săi, dintre care majoritatea nu au fost niciodată la școală. Centrul oferea, de asemenea, cursuri de formare profesională de bază, cum ar fi cursuri de croitorie și de gătit.
Amenințată din cauza activității sale, Akrami a părăsit de atunci Afganistanul.
Centrul este unul dintre puținele adăposturi pentru femei care rămân deschise, dar Akrami a declarat că talibanii au schimbat modul de funcționare al adăpostului. Ea nu a fost în măsură să ofere detalii suplimentare.
RFE/RL a contactat-o pe actuala șefă a centrului – proeminenta activistă pentru drepturile femeilor Mahbouba Seraj – dar nu a primit un răspuns.