ArcelorMittal Hunedoara spune că nu mai este capabilă să concureze eficient pe piețele interne, europene și internaționale și că a ajuns într-o situație în care nu mai poate absorbi pierderi financiare suplimentare.
„Această decizie dificilă vine după o perioadă prelungită de condiții de piață foarte grele, determinate de prețuri foarte mari la energia electrică și de presiunea tot mai mare din partea importurilor la prețuri mici din afara UE”, spune compania într-un comunicat remis Agerpres.
Ca să facă economie, ArcelorMittal Hunedoara a făcut o serie de opriri temporare în ultimul an și și-a plasat angajații în șomaj tehnic în aceste perioade.
De altfel, și în momentul deciziei de a opri definitiv producția, angajații erau în șomaj tehnic.
În plus, compania a explorat „opțiuni” pentru ca afacerea să fie eventual preluată, „dar provocările cu care se confruntă fabrica sunt de așa natură încât această opțiune nu a putut fi luată în considerare”, se menționează în documentul citat.
„Aceasta a fost o decizie extrem de dificilă. Colegii noștri din Hunedoara au dat dovadă de dăruire, rezistență și profesionalism neclintite în fața provocărilor imense cu care s-au confruntat în ultimii ani: aș dori să exprim profunda mea recunoștință fiecăruia dintre ei. Cu toate acestea, în ciuda măsurilor luate pentru a consolida afacerea, amploarea problemelor cu care se confruntă ArcelorMittal Hunedoara s-a dovedit insurmontabilă. Ne-am angajat să ne sprijinim angajații în această tranziție”, a declarat Sanjay Samaddar, vicepreședinte ArcelorMittal, director executiv pentru Europa al companiei.
Producția la fabrica ArcelorMittal Hunedoara, care are în prezent 477 de angajați, a încetat începând cu 5 septembrie, când angajații au intrat în șomaj tehnic.
ArcelorMittal dă asigurări că va încerca toate soluțiile posibile pentru a sprijini angajații, inclusiv oportunități de redistribuire și colaborare cu autoritățile locale și alte părți interesate.
Un număr de angajați vor fi păstrați pentru a proteja fabrica până la închiderea entității juridice.
Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat în anul 2004 de grupul Mittal Steel din India.
Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din Mittal Steel Hunedoara în ArcelorMittal Hunedoara, ca urmare a preluării, în 2015 a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel.
Combinatul siderurgic din Hunedoara, început și sfârșit
Începuturile
Sunt mai mulți factori care au contribuit la înființarea unei uzine metalurgice în zona care la vremea respectivă aparținea Austro-Ungariei: dezvoltarea tehnologică de la sfârșitul secolului al XIX-lea ce a avut ca rezultat creșterea producției de oțel prin noi tehnici, amplificată și de cererea tot mai mare de metal pentru Armata Austro-Ungară; metodele învechite și neprofitabile ale atelierelor din zonă; construcția unei căi ferate și creșterea pieței de desfacere prin deschiderea unor noi uzine mecanice în Transilvania.
Construcția combinatului siderurgic de la Hunedoara a început în august 1882. Primele trei furnale foloseau drept combustibil mangalul iar celelalte două cocsul.
Minereul de fier era extras la Ghelari, situat la aproximativ 16 km de uzină, și era transportat printr-un funicular construit în aceeași perioadă cu primul furnal.
Uzina a fost oficial inaugurată pe 12 iunie 1884.
În luna mai a anului următor a intrat în funcțiune al doilea furnal iar în anii următori Hunedoara va deveni cel mai important centru siderurgic din zonă.
În 1886 a început la Hunedoara procesul de transformare a fontei în oțel folosind noi tehnologii. Înainte de aceasta fonta era trimisă la Cugir, Podbrezová, Diósgyőr dar rezultatele tehnice și economice erau nesatisfăcătoare.
Perioada interbelică
Transilvania s-a unit cu România în 1918 iar uzina a intrat în posesia Guvernului României un an mai târziu. După 1920 uzina, cunoscută acum sub numele de Uzinele de Fier Hunedoara, a continuat să fie un centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabilă și având în proprietate numeroase surse de materie primă: mine de fier la Ghelari, Cerbăl și Vadu Dobrii; concesiuni miniere la Lunca Cernii de Jos, Alun, Sălciua, Rimetea, Zlatna și una lângă Odorheiu Secuiesc; cinci furnale ce produceau 119.000 tone pe an; un atelier pentru turnarea pieselor de fontă cu o capacitate de 1.500 tone pe zi; un atelier de bolțar ce putea produce până la 1.200.000 cărămizi pe an; mină de calcar la Bunila; un număr de depozite de cărbuni pentru obținerea mangalului pentru furnale; un furnal la Govăjdia; o hidrocentrală de 400 CP; o linie de funicular pentru transportul materialelor și ateliere pentru producerea uneltelor agricole.
Între 1937 și 1940 a fost construită o secție modernă de producere a oțelului și o secție de rulare cu echipamente importate din Germania Nazistă.
Perioada comunistă
În anul 1957, în perioada comunistă, Hunedoara avea o populație de 36.000 de locuitori și își dobândise tot mai mult imaginea de oraș industrial. Uzina, cunoscută în această perioadă sub numele de Combinatul Siderurgic Hunedoara, angaja muncitori din satele învecinate dar și din Moldova și Muntenia, îndemnați să se stabilească în oraș în timpul procesului de industrializare forțată din perioada comunistă.
Acest proces a făcut ca populația orașului să explodeze de la 4.800 de locuitori în 1930 la aproape 90.000 în 1990, Hunedoara devenind astfel cel mai mare oraș mono-industrial din țară. Spre deosebire de alte orașe din România care abia își începeau procesul de industrializare la începutul regimului Ceaușescu, procesul a fost încheiat mai devreme la Hunedoara care în anii 1960 deja avea o comunitate unită iar în 1970 a atins apogeul dezvoltării urbane și industriale. Producția a atins apogeul în 1982-1984 și a stagnat în ultimii ani ai regimului comunist.
Hunedoara era principalul producător de profile de oțel lungi din România, realizate în două furnale cu arc electric. Primul, cu o capacitate de 150.000 tone pe an, două furnale de 50 de tone și încă două de 20 de tone pentru turnarea oțelului în lingouri aveau degazeificare prin vacuum și capacitate de retopire a zgurii. Existau și două oțelării echipate cu furnale cu vatră deschisă. Primul avea cuptoare de 100 de tone cu o capacitate de 330.000 tone pe an și o secție de rulare cu o capacitate de 450.000 tone profile ușoare pe an. A doua oțelărie Siemens-Martin avea o capacitate de 3,2 milioane tone pe an și o secție de rulare pentru profile ușoare (440.000 tone pe an), profile grele (1.130.000 tone pe an) și sârmă (280.000 tone pe an). De asemenea se mai producea și oțel inoxidabil pentru rulmenți.
Privatizarea
Regimul comunist a căzut în 1989 iar tranziția la economia de piață a pus în dificultate uzina ce folosea tehnologie învechită, tehnologia nemaifiind îmbunătățită din anii 1970.
În anii următori au scăzut atât producția cât și numărul de angajați - care era de aproximativ 20.000 în 1993.
A urmat un val de șomaj deoarece tinerii au părăsit orașul iar restul care au rămas aveau dificultăți majore în a-și găsi un nou loc de muncă sau alegeau să iasă la pensie mai devreme.
În 1991 combinatul a devenit o societate pe acțiuni sub denumirea de Siderurgica Hunedoara.
În anul următor, Oțelăria Nr. 1, cu o capacitate de 330.000 tone pe an, a fost închisă precum și trei furnale de la Oțelăria Nr. 2. La jumătatea anului 1999 Oțelăria nr. 2 a fost treptat oprită: mai întâi topitoria, apoi cocseria iar pe 12 iunie, la 115 ani de la inaugurarea uzinei, au fost închise furnalele pentru producerea fontei. Procesul de închidere a continuat în 2003 iar 5.300 de angajați au fost trimiși în șomaj.
Compania a devenit Mittal Steel Hunedoara în septembrie 2003 după ce uzina a fost achiziționată de la Statul Român de către Mittal Steel.
În 2006, prin preluarea companiei Arcelor de către Mittal pentru a deveni ArcelorMittal, compania și-a schimbat denumirea în ArcelorMittal Hunedoara.
Sursa: Wikipedia
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI