CSM după criticile încasate: discursul public să excludă incitarea la ură. Asociație a procurorilor: sistemul judiciar trăiește în lipsuri

Comunicatul asociației vine în contextul controverselor stârnite de declarații recente, pentru Digi24, ale președintei Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Elena Costache.

După ce Guvernul Bolojan a propus ca magistrații să se pensioneze la 65 de ani, iar pensia lor să fie de maximum 70% din ultimul salariu net, magistratul spune că nu va președintele CSM declară că instituția nu va pachetul de reformă.

În acest moment, magistrații ies la pensie la 48 de ani, iar în multe cazuri, pensiile magistraților sunt mai mari decât salariile.

În interviul de la Digi24, acordat după întâlnirea reprezentanților magistraților cu președintele Dan, președinta CSM a dat de înțeles că pensia de care urma să beneficieze unii magistrați, de aproximativ 11.200 de lei, este insuficientă.

Ea a subliniat că magistrații ar reprezenta o categorie unică de profesioniști.

Declarațiile sale au stârnit numeroase critici, multe dintre ele în mediul online.

Luni, 4 august, CSM a reacționat cu un comunicat de presă, în care a transmis că mesajul interviului amintit cu Elena Costache ar fi fost transmis distorsionat, sub forma unui montaj audio-video, și nu în integralitatea sa.

Suma de 11.200 de lei, menționată de șefa CSM drept pensie nemulțumitoare depășește cu mult pensia medie din România, care este potrivit Casei Naționale de Pensii, era, la 23 iulie 2025, de 2.766 lei. Multe categorii de profesioniști cu studii superioare și postuniversitare au pensii de sub 5.000 lei în România.

Tot luni, 4 august, asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) a postat pe pagina de Facebook un comunicat în care subliniază problemele cu care se confruntă angajații din sistemul judiciar.

„Dincolo de percepții, judecăți grăbite și polemici televizate, sistemul judiciar trăiește într-o realitate mai puțin spectaculoasă: aceea a lipsurilor, a presiunii zilnice și a unui echilibru precar între vocație și epuizare”, transmite asociația.

Asociația enumeră zece probleme cu care sistemul judiciar se confruntă:

• „legislația incoerentă și impredictibilă”, conținând zeci de mii de acte normative în vigoare, modificate des, fără studii de impact sau coerență sistemică; nenumărate legi care intră în vigoare peste noapte, fără claritate în aplicare (ex: legea privind protecția datelor victimelor , chiar dacă necesară, nu conține soluții pentru nenumăratele situații din practică în plină dinamică - astfel dosare au fost trimise înapoi la parchet pentru anonimizare și copiere, fiecare instanță sau parchet căutând soluția cea mai bună);
  
  - asociația semnalează că „procedurile sunt lungi, greoaie, redundante și greu de aplicat, unele sunt reluate de mai multe ori pe parcursul aceleiași cauze și orice abatere ce nu are nicio influență reală asupra fondului cauzei, poate atrage o nulitate ce resetează tot traseul dosarului.”
• lucrul peste program: „aproape toți găsim timp peste program, sâmbete și duminici, sărbători legale pentru a face ce nu se poate în timpul programului. Acestea nu sunt cuantificate nicăieri și, bineînțeles, neplătite și nici recompensate cu timp liber corespunzător.”
• preluarea de către procurori a sarcinilor care ar trebui să revină polițiștilor judiciari; „la rândul lor, polițiștii au multe alte obligații administrative, plus o dublă subordonare, față de parchet și față de șeful ierarhic.”
• delegări, detașări și transferuri - „pentru acestea trebuie stabilite niște criterii transparente și concrete, pentru că stabilitatea atrage eficiență”, iar „lipsa continuității afectează grav durata și calitatea procesului penal.”
• sistemul este insuficient și inegal informatizat: „comunicarea între instituții este lentă și ineficientă, procesele sunt încă dependente de hârtie, proceduri depășite și consumatoare de timp;”
• dotările tehnice „insuficiente și neperformante”:„modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, cel puțin a unora, s-a rafinat foarte mult și este realizată cu instrumente sofisticate, care ar trebui să se găsească și la îndemâna anchetatorilor”; „absența specializărilor practice duce la soluții neuniforme și întârzieri. De asemenea, este nevoia de un plan coerent de perfecționare, adaptat la evoluția infracționalității;”
• volum de muncă „disproporționat față de alte state UE”, lucru care ar fi argumentat cu studii pe temă; schemele de personal au rămas neschimbate din anii 2000; lipsă de personal în anumite instanțe sau parchete, care „se traduce prin volum de muncă dublu sau triplu în anumite instanțe sau parchete” și „are efect direct asupra duratei proceselor și calității actului de justiție;”
• lipsa mecanismelor de cercetare a faptelor penale săvârșite de magistrați – „este dificil ca faptele penale săvârșite de magistrați să fie cercetate efectiv, lipsesc mecanisme clare și independente de investigare, ceea ce duce la o percepție de intangibilitate, care afectează credibilitatea întregului sistem;”
• necesitatea ca „numirile în marile funcții de conducere ale parchetelor să fie avizate conform de CSM și bazate pe criterii meritorii și bine formulate, în urma unei selecții riguroase;”
• nevoia caaccesul în magistratură „să se facă păstrând un standard ridicat care să includă și o evaluare psihologică concretă, repetată pe parcursul exercitării funcției si mecanisme de prevenire a burnoutului.”

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor (AMASP) scoate în evidență că „se cere rigoare de ceas elvețian într-un mecanism care scârțâie ca o roată veche” și adaugă că deși nu este vizibil din exterior, „fiecare zi aduce încă o luptă cu timpul, cu volumul și cu sistemul însuși.”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.