În Tadjikistan și Kârgâzstan, adolescentele sunt adesea obligate să se căsătorească înainte de a ajunge la vârsta adultă, în ciuda legilor care stabilesc vârsta minimă pentru căsătorie la 18 ani. RFE/RL a vorbit cu două adolescente care au fost obligate să se căsătorească împotriva voinței lor, fiind nevoite să renunțe la educație și la visurile de viitor.
„Las-o să lucreze, de ce avem noră în casă?”
Nigora, din Tadjikistan, avea 17 ani și mergea la școală când tatăl ei a decis că trebuie să se mărite cu o rudă îndepărtată.
Mama Nigorei murise cu doi ani înainte, iar ea n-a putut să-i spună tatălui „nu”. S-a căsătorit cu Komil, un muncitor în construcții în vârstă de 25 de ani, și a încetat să mai meargă la școală, pentru a putea lucra în casa soțului.
„Începând de dimineață devreme, măturam curtea, mulgeam vaca, făceam curat după vite, coceam pâine și pregăteam micul dejun pentru toată lumea. Spălam rufele, spălam vasele, apoi prânzul, apoi cina. Și așa mai departe în fiecare zi. Nu aveam un minut de odihnă", a declarat Nigora. „Eram epuizată mental și fizic. Odată, cumnata mea a încercat să mă ajute, dar soacra mea a întrerupt-o imediat, întrebând: Dar noi pentru ce avem o noră în casă?!”.
Nigora a rămas curând însărcinată, dar a avut un avort spontan. A doua ei sarcină s-a terminat la fel. Rudele soțului ei au acuzat-o că este „stearpă” și au insistat să divorțeze.
Oksana, o femei kârgâză, a fost răpită ca adolescentă de prietenii beți ai pretendentului. În anii 2000, cam 80% din căsniciile din țara central-asiatică începeau în acest mod.
Acum, la 19 ani, Nigora locuiește din nou în casa tatălui său, fără să fi terminat școala și cu senzația că nu are nicio perspectivă: „Mă simt inutilă. Nu am educație, nu am bani și nu știu de unde să încep", spune ea.
Există nenumărate povești precum cea a Nigorei în Tadjikistan și în alte părți din Asia Centrală, unde fetele sunt adesea forțate să se căsătorească înainte de a ajunge la vârsta adultă.
Potrivit Equality Now, un ONG internațional care militează pentru drepturile femeilor, aproape în fiecare a zecea căsătorie din Tadjikistan fata nu are încă 18 ani. În Kârgâzstan, proporția este și mai mare, de aproximativ 13%.
Acordurile internaționale, precum Convenția ONU privind drepturile copilului, stabilesc vârsta minimă de căsătorie la 18 ani. Cu toate acestea, în Tadjikistan și în alte țări, obiceiurile locale și lacunele juridice permit căsătoria adolescenților fără consimțământul lor.
Impact grav și durabil
În unele cazuri, în Asia Centrală căsătoria unei minore este aprobată de un judecător, care o poate justifica prin greutățile financiare cu care se confruntă familia fetei.
Dariana Griaznova, consilier juridic la Equality Now, a detaliat ceea ce ea a numit impactul sever și de durată al căsătoriei timpurii, forțate, asupra fetelor.
„În primul rând, ele rămân fără educație și fără oportunități profesionale”, a spus Griaznova. „Majoritatea fetelor sunt forțate să abandoneze școala odată ce se căsătoresc și, bineînțeles, asta le limitează capacitatea de a urma o educație superioară, de a obține un loc de muncă și de a-și asigura independența."
Burulai Turdaaly Kyzy, o fată de 20 de ani, a fost ucisă de cel care a răpit-o ca să-i fie soție, în 2018.
Griaznova remarcă și că sarcinile timpurii sunt frecvente la fetele căsătorite în adolescență și pot prezenta riscuri de sănătate ridicate.
Căsătoria cu o minoră poate duce, de asemenea, la abuzuri fizice, emoționale și sexuale, deoarece căsătoriile forțate, timpurii „implică relații de putere inegale", a declarat Griaznova. Iar tinerele victime sunt adesea incapabile să iasă din situațiile abuzive, să fugă, din cauza dependenței economice de soț.
„De-acum ești a lor. E o tradiție kârgâză”
În Kârgâzstan există obiceiul răpirii fetei de către pretendent, ajutat de prieteni sau rude care sprijină căsătoria forțată.
Asel avea 16 ani și era în clasa a noua când a fost răpită. Răpitorul ei, Ilshat, era o cunoștință cu nouă ani mai mare decât ea.
„Mi-a scris, apoi a sunat și am vorbit puțin. Apoi, într-o zi, a venit cu prietenii lui când mă duceam la magazin și pur și simplu m-a răpit”, povestește Asel. „M-a dus acasă, unde rudele lui mă așteptau deja.”
„A doua zi mi-am sunat părinții”, spune Asel. „Iar ei au venit, dar nu m-au luat acasă. Au spus că sunt deja soția lui Ilshat și că aceasta era o tradiție kârgâză.”
În cele din urmă, Asel a fugit de la soțul ei abuziv, cu trei copii.
Asel, care în cele din urmă și-a părăsit soțul, când avea 20 de ani, spera, înainte de a fi forțată să se căsătorească, că se va înscrie la școala de arte plastice. „Acum nici nu-mi mai amintesc când am ținut ultima dată o pensulă în mână”, spune ea. „Vreau să exprim ceea ce este în mine, dar nu am nici timp, nici putere”.
„Asta este viața ta”
Griaznova spune că atât Tadjikistanul, cât și Kârgâzstanul au luat măsuri menite să elimine unele dintre lacunele juridice care permit căsătoriile minorilor.
„În Kârgâzstan, Codul penal a fost modificat, iar căsătoria copiilor și căsătoria forțată au fost incriminate”, afirmă ea.
Dar reformele juridice au un impact limitat dacă nu sunt însoțite de măsuri care abordează marginalizarea socială a femeilor și fetelor, mai spune activista.
Protest la Bișkek în 2021, după ce o fată răpită în vederea căsătorie a fost găsită moartă.
„Această abordare multisectorială include consolidarea cadrelor juridice, sensibilizarea publicului, furnizarea de servicii de sprijin cuprinzătoare, facilitarea emancipării economice și implicarea comunităților", a declarat Griaznova. „Pentru că nu ajunge să schimbi ceva în lege".
Nigora vrea să ajute alte fete și tinere să evite soarta pe care a avut-o ea. Sfatul ei: „Căsătorește-te doar atunci când vrei și ești pregătit".
„Aceasta este viața ta. Și ar trebui să înceapă cu consimțământul tău."
Autori: Karina Gaberkorn, Nargiz Khamrabaeva, Roman Kim, în colaborare cu Azattyq Asia. Articol tradus de Europa Liberă Moldova.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI