Rakhshana nu a mai mers la școală de când era mică, atunci când guvernul de la Kabul, condus de talibani, a interzis fetelor să continue școala după ce au terminat ciclul primar.
Apoi s-a înscris la un centru privat ca să învețe limba engleză. Dar nici acolo nu a ai mers pentru că, în iunie, centrul a fost închis de talibani.
La 18 ani, Rakhshana (al cărei nume a fost modificat, pentru a o proteja) spune că aceste măsuri i-au distrus planurile și visurile pentru viitor și că a încercat să se sinucidă.
„Centrul pentru cursuri de limba engleză era ultima mea șansă la educație. Închiderea lui a însemnat pentru mine sfârșitul lumii”, spune Rakhshana pentru RFE/RL.
„Am înghițit vreo 12-15 pastile pe care le-am găsit prin casă. Voiam să mor, dar, din păcate, am supraviețuit.”
Cazul ei e departe de a fi izolat.
După cum spun presa afgană, jurnaliștii locali, activiști și localnici cu care au vorbit jurnaliștii RFE/RL, de la întoarcerea talibanilor la putere, în august 2021, tentativele de suicid și numărul sinuciderilor sunt în creștere în Afganistan.
Nu există date oficiale referitoare la numărul sinuciderilor, iar autoritățile de la Kabul nu au răspuns la multiple cereri de informații referitoare la acest subiect trimise de RFE/RL.
Etilaat Roz, o publicație afgană cunoscută pentru jurnalismul de investigație, scrie că în perioada aprilie 2022-aprilie 2023, în tară au fost cel puțin 213 de sinucideri.
În anul următor, Ministerul de Interne condus de talibani a anunțat că a înregistrat 360 de cazuri de sinucidere, ceea ce indică o tendință în creștere.
RFE/RL nu a putut verifica cifrele independent.
Sinuciderea este interzisă în islam, iar majoritatea cazurilor din Afganistan nu sunt raportate din motive religioase și culturale.
Prin urmare, familiile celor care se sinucid ascund adesea cauza morții celor dragi.
Șomajul, factor-cheie în cazul sinuciderilor bărbaților
RFE/RL a vorbit cu mai mulți supraviețuitori ai tentativelor de suicid, precum și cu membrii familiilor celor care și-au luat viața în ultimele luni.
Deși fiecare persoană are propriile circumstanțe unice, toți au menționat un sentiment de deznădejde și o lipsă totală de oportunități ca fiind probleme majore.
Conform proiectului Afghan Witness, care colectează informații despre drepturile omului, securitate și situația politică din Afganistan, șomajul pare a fi un factor major care contribuie la sinuciderile comise de bărbații tineri.
În cazul femeilor, motivele de suicid par a fi mai complexe - pot fi determinate de mai mulți factori: de la violența domestică sau căsătoriile forțate până la restricțiile impuse de talibani, precum interdicțiile legate de educație, după cum spune Afghan Witness.
Talibanii le-au interzis femeilor, printre altele, să vorbească în public, să călătorească neînsoțite de un bărbat sau să lucreze în organizații non-guvernamentale.
„Părinții m-au trimis înapoi la soțul abuziv”
La începutul lunii iulie, după ce a suferit ceea ce a descris ca fiind abuzuri fizice și verbale din partea soțului și a socrilor ei, o tânără de 23 de ani, rezidentă în zona Dasht-e Barchi din Kabul, a încercat să-și pună capăt vieții.
Femeia, mamă a unui copil, al cărei nume nu îl vom face public, spune că „un vecin i-a salvat viața”.
„Încă de la începutul căsniciei, am suferit din cauza violențelor. M-am întors acasă, la părinții mei, dar m-au trimis înapoi la soțul meu”, spune femeia, încercând să-și explice disperarea.
Femeile din Afganistan nu-și pot părăsi soții abuzivi și nu pot să încerce să-și reconstruiască viețile. Divorțul este dezaprobat în societatea conservatoare afgană, iar familiile încearcă să-l evite cu orice preț.
Conform regulilor opresive impuse de talibani în privința femeilor, este practic imposibil ca o femeie divorțată să trăiască singură, să își găsească un loc de muncă și să devină independentă.
Fără nicio perspectivă de a o lua de la capăt, femeia din Dasht-e Barchi spune pentru RFE/RL că a încercat să se sinucidă pentru că simțea că este singura cale de a scăpa de abuzul insuportabil pe care îl suferea acasă.
În orașul Kandahar, din sudul Afganistanului, presa locală a scris despre patru cazuri de sinucidere numai în prima săptămână a lunii iulie.
O a cincea persoană, un bărbat în vârstă de 45 de ani care a încercat să se spânzure, a fost salvat de vecini.
Jurnaliștii RFE/RL l-au contactat pe bărbat, care a declarat, cu condiția păstrării anonimatului, că a recurs la acest gest disperat pentru că nu e capabil să-și întrețină familia din cauza șomajului și a sărăciei extreme.
Tată a patru copii, bărbatul spune că a căutat de lucru la guvern, la companii, agenții, privați și chiar la vecini, dar că nimeni nu l-a putut ajuta.
„Nu am găsit de lucru. Nu mai aveam bani nici măcar pentru pâine”, afirmă bărbatul.
Niciun sprijin disponibil
Supraviețuitorii tentativelor de suicid au o problemă în plus: lipsa sprijinului.
Activiștii spun că sunt necesare programe mai bune de supraveghere a suicidului și programe comunitare de sănătate mintală și consiliere online pentru a oferi un acces mai bun afganilor aflați în nevoie.
Cele trei supraviețuitoare care au vorbit cu jurnaliștii RFE/RL au spus că nu au putut primi sprijin profesional, deoarece nu există linii telefonice de asistență cunoscute pentru supraviețuitori sau pentru cei care se luptă cu gânduri suicidare.
Adolescenta din Kabul spune că singura ei terapie a fost desenul - această activitate a ajutat-o să scape de gândurile negre, iar părinții au supravegheat-o atent, ca să prevină altă tentativă de suicid.
Mama din Dasht-e Barchi și fiul ei în vârstă de 4 ani locuiesc acum cu vecinul care a salvat-o.
„Mi-a fost salvată viața, dar situația nu mi s-a schimbat. M-am întrebat «acum ce fac?». Si nu am niciun răspuns”, spune femeia.
Articol preluat de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.