Un război comercial dintre SUA și UE pare să fi fost evitat, Uniunea Europeană a avut de suferit, dar relația transatlantică va rămâne imprevizibilă. Acestea sunt principalele concluzii după ce Bruxelles-ul și Washingtonul au semnat pe 27 iulie, în Scoția, un acord-cadru comercial.
Este corect să spunem că există o oarecare ușurare, dar nu este nicio sărbătoare după acordul semnat de două dintre cele mai mari două economii ale lumii, o relație care generează schimburi comerciale în valoare de 1,7 trilioane de dolari pe an.
Tarifele americane radicale de 30% pentru toate produsele UE, care urmau să intre în vigoare pe 1 august, nu sunt luate în considerare, la fel ca și pachetul de represalii de 93 de miliarde de euro al Bruxelles-ului, care urma să fie implementat o săptămână mai târziu.
În schimb, a apărut o înțelegere care pare să încline puternic în favoarea Statelor Unite.
În loc de tarife de 30%, Bruxelles-ul a acceptat 15% pentru majoritatea bunurilor - de la automobile la semiconductori și produse farmaceutice.
Oțelul și aluminiul vor continua să fie percepute la 50%, chiar dacă va fi instituit un sistem de cote care înseamnă că schimburile comerciale cu anumite produse din oțel și aluminiu pot scădea sub tariful stabilit.
Pe lângă toate acestea, Trump a obținut și un acord prin care UE va achiziționa energie americană în valoare de 750 de miliarde de dolari, în special GNL (gaz natural lichefiat), în următorii trei ani, și va investi 600 de miliarde de dolari în SUA, pe lângă achizițiile de produse energetice.
Având în vedere că UE s-a angajat să elimine complet importurile de energie din Rusia până la sfârșitul anului 2027, decizia de a cumpăra mai mult GNL are sens din perspectiva UE, chiar dacă aceasta va căuta și alte alternative din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Norvegia.
Statele Unite, pe de altă parte, au oferit puține concesii, dacă nu chiar deloc, motiv pentru care unele țări europene au strigat: „capitulare” și „supunere”.
La începutul acestei luni, blocul comunitar era aproape de a obține un acord pentru un tarif de bază de 10%, totuși o creștere față de media de 4,8% dinaintea celui de-al doilea mandat al președintelui american Donald Trump.
Intenția Casei Albe de a impune un tarif de 30% pe 12 iulie a anulat însă orice șansă pentru un acord rapid și mai avantajos pentru Bruxelles.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cu fața palidă, a declarat după negocierile directe din Scoția cu Trump că acordul „oferă stabilitate și predictibilitate”.
Un diplomat UE a declarat pentru RFE/RL că von der Leyen pur și simplu „a făcut tot ce a putut într-o situație teribilă, deoarece avea de-a face cu cineva dispus să distrugă întregul magazin de porțelanuri”.
În cele din urmă, Trump știa că are avantajul și că Bruxelles-ul nu era prea dornic să riposteze.
Un oficial european familiarizat cu discuțiile a remarcat că Washingtonul a înțeles perfect că țările de pe flancul estic al blocului comunitar credeau că enervarea Washingtonului ar avea „consecințe grave”, chiar dacă Trump se pare că nu a amenințat niciodată că va retrage trupele americane din regiune.
De asemenea, el știa că irlandezii doreau să protejeze exporturile de produse farmaceutice, francezii – comerțul cu alcool, iar germanii – să obțină același acces pe piața americană pentru mașinile lor, așa cum li s-a oferit japonezilor într-un acord comercial Washington-Tokyo cu câteva zile mai devreme.
„Pur și simplu a înțeles slăbiciunile noastre”, după cum s-a exprimat oficialul.
Pe hârtie, se pare acum că Statele Unite au adus Europa exact acolo unde își doresc - nu doar în ceea ce privește comerțul.
La summitul NATO de la Haga de la începutul acestui an, aliații europeni și Canada s-au angajat să majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% până în 2034 și apoi au ajuns la un acord prin care aceleași țări vor cumpăra arme americane pentru a le furniza Ucrainei.
Dar dacă privim mai atent toate aceste acorduri, vom găsi lacune.
În ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, doar 3,5% ar trebui să fie direcționat către cheltuieli militare „tangibile”, iar multe țări au recunoscut deja că se vor chinui să atingă această sumă.
Ideea de a cumpăra armament american pentru a-l trimite în Ucraina nu este deloc nouă și, deși există dorința de a face acest lucru, problema aici este mai degrabă una a capacității limitate de producție occidentale deocamdată, combinată cu lanțuri de aprovizionare deja suprasolicitate.
În ceea ce privește acordul comercial, există, de asemenea, excepții și excepții considerabile.
Merită să ne amintim că acesta este un acord-cadru, detaliile esențiale, dar cruciale, urmând să fie elaborate în săptămânile următoare.
Washingtonul și Bruxelles-ul au convenit deja pentru zero tarife pentru aeronavele, semiconductorii, materiile prime critice, precum și pentru unele produse chimice și agricole.
Se așteaptă ca mai multe produse să fie adăugate pe această listă - mai ales după intensificarea lobby-ului de ambele părți ale Atlanticului în următoarele săptămâni.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI