Văzut de antreprenori ca un reprezentant al lor în Guvernul Bolojan, omul de afaceri Dragoș Anastasiu a plecat din guvern după ce televiziunea Realitatea Plus a dezvăluit că, în trecut, a dat mită unei funcționare de la ANAF în numele companiilor sale.
150.000 de euro – bani sau servicii – i-ar fi dat firmele fostului vicepremier angajatei Fiscului, timp de opt ani, pentru ca activitatea economică a acestora să nu fie deranjată.
Înainte de a-și anunța demisia, Dragoș Anastasiu a făcut o radiografie a relației stat-mediu de afaceri, în care a creionat statul ca abuzator și a spus despre antreprenori că sunt adesea forțați să ofere mită dacă vor să supraviețuiască. Cel puțin unii dintre ei.
„În anii ‘90 şpaga era cu plicul sau cu geamantanul. Din anii 2000, lucrurile s-au mai sofisticat, nu se mai merge cu plicul sau cu geamantanul, se merge cu contracte de consultanţă şi cu alte variante de tipul ăsta.”
Anastasiu era încă vicepremier când a declarat acest lucru.
Părerile sunt împărțite dacă o afacere poate sau nu supraviețui fără „atenții”, însă discursul lui Dragoș Anastasiu a readus în dezbaterea publică o problemă pe care toată lumea o recunoaște: în România, încă, unii reprezentanți ai ANAF cer mită.
O recunoaște și ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare, care a declarat duminică seară – după demisia fostului său coleg din guvern – că „abuzurile ANAF nu sunt lucruri noi”.
„Este clar că nu a existat o dorință autentică de reformă, nu a existat o dorință autentică de a crește colectarea și, mai mult decât atât, nu a existat o dorință autentică de a face digitalizare”, a spus ministrul.
Consultantul de bussines Doru Șupeală, care intră des în contact cu foarte mulți antreprenori din România, speră ca acuzațiile lui Dragoș Anastasiu să „fie un punct de plecare” pentru o dezbatere „serioasă” privind problema corupției din relația stat-antreprenor.
El explică de ce acceptă unii antreprenori să ofere mită:
„E o logică în care ești forțat să gândești antreprenorial. Plătești ca să te lase în place sau ca să scapi de ei sau ai opțiunea de a apela la justiție. Problema tuturor celor care se află în această situație este că nu au încredere că justiția va face ceea ce trebuie. Și e vorba, până la urmă, de o diferență de costuri: costul de a plăti pentru a avea liniște sau costul de aștepta să se facă dreptate. Și costul de a aștepta să se facă justiție este mult mai scump.”
Dacă ar funcționa poliția, parchetele și instanțele în mod corect, crede Doru Șupeală, „cu siguranță că mediul de afaceri ar refuza să apeleze la aceste soluții și i-ar denunța pe cei care cer” șpăgi.
E foarte posibil ca fenomenul să se fi rafinat. Nu cred că a dispărut, ci s-a rafinat.Doru Șupeală, consultant de bussines
„În România, costul pentru a se face dreptate este mult mai mare și mai incert decât a plăti ca să ai liniște. Asta este realitatea,”
Doru Șupeală crede că „aceste abuzuri” sunt mai frecvente în zona întreprinderilor mici și mijlocii din zonele îndepărtate orașelor mari, adică unde sunt antreprenorii cei mai vulnerabili.
Dinspre ANAF, mai timid – există voci care admit că există, uneori, abuzuri din partea unor funcționari. „Excepții”, spun angajații.
„Faptul că, la fel ca în orice instituție, apar astfel de suspiciuni, nu înseamnă că trebuie generalizat. Dacă ANAF-ul încă merge bine, merge și pentru că acolo este un nucleu de oameni dedicați meseriei, care țin acest sistem încă în viață”, spune Nicolae Toader, președintele Sindicatului Național din Finanțele Publice, pentru Europa Liberă.
Nu doar reprezentantul ANAF, ci și antreprenorul Dragoș Damian, CEO la Terapia Cluj, spune că – deși încă există – nivelul corupției statului împotriva antreprenorilor nu mai e atât de ridicat ca în trecut.
„Statul român este un partener mult mai bun astăzi decât era acum 10-15 ani și pentru că este forțat de o serie de reguli europene.”
„E mai mult o problemă de trecut, de dinainte de aderarea României la UE.”
„Ba chiar în perioada aia era o întrecere: «să mai punem mâna pe niște bani de la ăștia (n.r. antreprenori) că o să intrăm în UE și o să fie toate reflectoarele pe noi». Deficiența cea mai mare din prezent este o claritate mai mare a statului cu privire la care sunt problemele mediului de afaceri”, crede Damian.
Nicio instituție a statului român, nici măcar cele cu rol explicit în combaterea corupției – nu au făcut însă vreodată un studiu detaliat privind corupția funcționarilor cu efecte directe asupra antreprenorilor.
De aceea, e greu de spus dacă această situație mai poate fi catalogată ca un „fenomen” și, dacă da, cât de răspândit e.
Dincolo de mărturii și opinii subiective, mai multe cazuri din justiție soluționate recent de Justiție demonstrează că unii funcționari de la ANAF încă mai pretind foloase necuvenite.
Cazurile de mai jos au fost soluționate de Justiția Română cu condamnarea funcționarilor de la ANAF. Nu vom dezvălui identitatea celor implicați, însă orice asemănare cu persoane sau situații reale nu este întâmplătoare.
I. Mită de tip „dă-mi mie și te scap de pușcărie”
În martie 2022, la sediul unei PFA (persoană fizică autorizată) din localitatea Florești, județul Cluj, ajungea o Dacia Duster pe care scria „Antifraudă”.
Din echipa de control a Direcției Regionale Antifraudă făcea parte și inspectorul Cătălin S..
Alături de un coleg, acesta a mers într-un control inopinat la un tânăr cu handicap locomotor – care ar fi vândut aparate de navigație auto online în valoare de patru milioane de lei și presta, la acea vreme, servicii de ride-sharing.
Inspectorii l-au amenințat pe tânăr că riscă între șapte și 15 ani de închisoare pentru vânzări online nedeclarate.
Câteva zile mai târziu, Cătălin S. a venit și cu o soluție. În schimbul a 15.000 de euro, echipa de control nu va mai întocmi raportul care ar putea sta la baza unui eventual dosar penal.
Pe 1 aprilie, tatăl tânărului a pus 15.000 de euro într-o cutie de bomboane și a mers la o benzinărie auto, unde s-a întâlnit cu Cătălin S., care a venit la întâlnire cu aceeași mașină inscripționată cu „Antifraudă”. Bărbatul a pus cutia cu bani în portbagajul Dusterului și, ulterior, l-a denunțat pe inspector la DNA.
Mai multe interceptări telefonice și probe adunate de procurori au determinat Tribunalul Cluj, pe 30 aprilie 2025, să îl condamne pe Cătălin S. la patru ani de închisoare cu executare, chiar dacă acesta nu a recunoscut faptele.
II. Mită prin firmele tatălui și soacrei
Pe 1 iulie 2025, Tribunalul Timiș a condamnat la patru ani și șase luni de închisoare cu executare un inspector de la Direcția Regională a Finanțelor Publice din Timișoara. Decizia în primă instanță a fost pronunțată într-un dosar de luare de mită.
Inspectorul Alexandru Ț. – fiul unui profesor universitar din Timișoara, condamnat și el în același dosar – nu a recunoscut fapta, însă judecătorii au considerat că acesta a primit șpagă de la o companie pe care o verificase în 2015.
Angajatul Fiscului i-a aprobat firmei rambursarea de TVA pentru o sumă de 1,5 milioane de lei – deși unele facturi prezentate de compania verificată erau fictive.
Mita – susțin judecătorii – s-ar fi dat cu factură. Mai exact, prin intermediul a două companii deținute în acte de tatăl, respectiv soacra lui Alexandru Ț., care au încheiat contracte fictive cu firma controlată de inspector cu obiectul „acordare de consultanţă, îndrumare şi asistenţă operaţională pentru probleme de management”.
În realitate, din hotărârea judecătorească prin care inspectorul a fost condamnat reiese că „în perioada de derulare a contractelor menţionate, nu au avut angajaţi, nu au înregistrat venituri şi nu deţin documente justificative pentru serviciile facturate”.
III. Mita de tip „bursă pentru fiul meu”
Cinci ani a fost investigat de Direcția Națională Anticorupție un șef de seviciu de la Finanțele din Galați și alți patru ani a fost judecat, până când, în 2024, avea să fie condamnat la cinci ani de închisoare cu executare de Tribunalul Galați.
Faptele imputate acestuia – așa cum reiese din hotârârea de condamnare – sunt mai vechi, însă demonstrează creativitate: șpaga sub formă de bursă.
Funcționarul i-a cerut 4.500 de lei contabilei unei firme la care a găsit nereguli. Urma să nu o amendeze pentru că soldul de casă descoperit la firma verificată exista doar în scriptele societății, nu și fizic.
Firma a plătit suma cerută prin intermediul copilului minor al funcționarului de la ANAF, au confirmat judecătorii. Mai exact, printr-un contract de acordare a unei burse private, cu suma pretinsă de funcționarul de la Fisc.
Un an mai târziu, o nouă bursă, o nouă mită mascată, de această dată 2.900 de lei dați de firmă pe numele minorului.
Instanța i-a interzis funcționarului – care nu a recunoscut fapta – să mai lucreze la ANAF.
IV. Mita pretinsă și pentru „cei de sus”
Trei ani și trei luni de închisoare cu executare, cu apel.
Soluția pronunțată de Tribunalul Prahova, pe 30 aprilie 2025, a venit în dosarul în care un inspector de la Antifraudă a fost găsit vinovat pentru luare de mită.
În același dosar, un coleg de-ai săi a primit un an de închisoare, însă pentru fals intelectual.
Pe 26 martie 2024, cei doi au mers în control la un magazin alimentar din Ghioşeşti, județul Prahova, unde au descoperit 800 de lei mai mult decât fuseseră fiscalizați prin casa de marcat
Departe de camerele de supraveghere din interiorul magazinului, unul dintre inspectori i-a spus soțului patroanei că faptele descoperite „sunt grave” și că riscă o amendă de 80.000 de lei sau chiar dosar penal.
Patronilor magazinului li s-au oferit și o soluție: mită.
Însă nu imediat, după cum reiese din hotărârea prin care inspectorii au fost condamnați.
„Inculpatul i-a spus martorului că urmează să sune «la București la șefii lor» pentru a afla ce «pretenții» au în schimbul întocmirii unui proces verbal în cuprinsul căruia să nu evidențieze încălcările constatate.”
După presupusa convorbire, suma stabilită a fost de 4.000 de euro. În acești bani ar fi intrat și un bonus. O altă firmă a familiei urma să nu mai fie deranjată de ANAF timp de doi ani, reiese din același document judiciar.
Patronul a fost de acord și a cerut câteva zile pentru a face rost de bani. A fost contactat apoi de unul dintre inspectori, care i-a reproșat că „am crezut că ești băiat serios”.
Pe 31 martie 2024, patronul magazinului mersese deja la Parchet. În acea zi, inspectorul a venit la magazin fără să știe că e înregistrat și filmat. S-a lăudat că reprezentantul magazinului iertat „a avut noroc” că nu i-a dat amendă, pentru că inspectorul ar ști „persoane influente din zonă, primar, șef de poliție, parlamentar și colaborează cu D.I.I.C.O.T. și D.N.A”.
După ce a primit plicul cu cei 20.000 de lei și a ieșit din magazin, reprezentantul ANAF a fost prins în flagrant delict.
El a recunoscut faptele, însă din dosar nu reiese dacă pretinsele discuții cu „șefii de la București” au fost sau nu reale.
V. Mită de tip „dă-mi și tu ce ai!”
Când doi indivizi care i-au intrat în curte i-au spus că sunt de la „Antifraudă” din Constanța, un cioban din județ a avut dubii.
Se întâmpla pe 7 iulie 2020, când fermierul – care avea la avea vreme aproape o mie de oi – a sunat la Poliție și a spus că cei doi așa-ziși inspectori i-au verificat certificatul de producător și i-au spus că nu l-a întocmit corespunzător.
Mai exact, că vânduse 500 de miei, deși în carnetul de comercializare trecuse doar 200. Risca, pentru asta, o amendă de 20.000 de lei.
Ca să nu îi dea amendă, inspectorii i-au cerut 800 de lei și șapte kilograme de brânză.
Oierul le-a dat, însă, după ce inspectorii au plecat, discutând cu soția, nu i-a venit să creadă că cei cu care tocmai discutase erau de la ANAF. Și a anunțat Poliția.
Cei doi, a aflat poliția, chiar erau de la ANAF și aveau, prin fișa postului „atribuții de constatare ori de sancţionare a contravențiilor în domeniul fiscal”.
Prin sentința definitivă de pe 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, cei doi au fost condamnați la câte doi ani de închisoare cu suspendare sub supraveghere și interdicția de mai „exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii”.
Pedepsirea luării și dării de mită
- Luarea de mită (art. 289 Cod penal): fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde, primește bani sau alte foloase necuvenite ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu acte ce țin de serviciul său, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în cadrul căreia a săvârșit fapta. Bunurile primite ca mită sunt confiscate, iar dacă nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
- Darea de mită (art. 290 Cod penal): promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar public, pentru ca acesta să își îndeplinească sau să nu își îndeplinească vreo atribuție de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Mituitorul nu este pedepsit dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu aceasta. Bunurile oferite sau date cu titlu de mită sunt supuse confiscării, iar dacă nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
- În cazul dării de mită, dacă făptuitorul a fost constrâns de către funcționarul public, fapta nu este infracțiune. Pentru luarea de mită nu există cauză de nepedepsire prin denunț.
Sursă: Codul Penal
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
