În timpul campaniei sale, Trump a promis că va acționa rapid în privința principalelor probleme.
El a promis că în prima zi de mandat va reduce prețurile, va pune capăt războiului din Ucraina și îi va grația pe cei implicați în revolta de la Capitoliul SUA din 2021.
Nu a realizat toate acestea, dar după numărul mare de acțiuni executive, Trump este președintele cu cea mai rapidă evoluție din timpurile moderne. El a emis un număr record de directive către guvernul federal care nu necesită aprobarea Congresului.
Acestea includ ordine executive obligatorii din punct de vedere juridic.
Trump a emis mai multe ordine executive în 100 de zile decât orice alt președinte din secolul trecut.
El a emis deja mai mult de jumătate din numărul de ordine executive emise în timpul primului său mandat – și aproape câte ordine executive a emis Joe Biden tot mandatul său, în patru ani, adică 90%.
Pe parcursul mai multor decenii, pragul de 100 de zile a fost considerat un test simbolic pentru un președinte – un moment pentru a face un pas înapoi și a evalua progresul unei noi administrații, scrie BBC într-o analiză dată publicității marți luând ca referință sondajele făcute de firma de sondaje Gallup International.
Aceste date oferă indicii despre progresul promisiunilor făcute de Trump, de la tarife comerciale radicale, arestări și deportări de migranți, până la reduceri drastice ale cheltuielilor guvernamentale, inclusiv raportarea la războiul din Ucraina.
Pentru politica externă a SUA, primele 100 de zile de mandat ale lui Donald Trump au schimbat ceea ce s-a făcut în decenii de politică externă a SUA.
Operând în principal prin acțiuni executive, care exclud Congresul din procesul legiferării, administrația Trump a influențat aproape toate aspectele politicii externe a SUA: de la puterea militară la puterea non-coercitivă, de la comerț la imigrație, reașezând locul SUA în lume conform unui program izolaționist autointitulat „America First”.
Președintele SUA a rupt alianțe care existau încă de la al Doilea Război Mondial, i-a înstrăinat pe cei mai apropiați prieteni ai SUA, a întrerupt ajutorul acordat ucrainenilor aflați în prima linie împotriva lui Vladimir Putin, a încurajat rivalii SUA din întreaga lume.
De asemenea, a mediat și apoi a pierdut un armistițiu crucial în Gaza, a lansat atacuri asupra houthilor în Yemen și a oscilat în chestiuni cheie de politică externă și economică, până la punctul în care SUA au ajuns să fie numite „aliatul imprevizibil”.
Rating de aprobare de 44%
Rata de aprobare a lui Trump pentru al doilea mandat a fost comparată cu cea a predecesorilor săi de firma americană de sondaje Gallup International, care a folosit pragul de 100 de zile timp de decenii.
Trump este primul președinte postbelic care a ocupat două mandate neconsecutive, motiv pentru care are două seturi de ratinguri.
John F. Kennedy s-a bucurat de 83% din aprobarea publică după 100 de zile de mandat, iar Ronald Reagan de 67%. Joe Biden și Bill Clinton au fost mai puțin populari, dar totuși peste 50%.
Trump este singurul președinte postbelic care are mai puțin de jumătate din sprijinul public la 100 de zile, în ambele sale mandate.
Însă aprobarea generală nu spune totul despre primele 100 de zile de mandat.
A doua președinție a lui Trump are de departe cea mai mare diferență în ceea ce privește rata de aprobare, nouă din zece republicani susținându-l față de doar 4% dintre democrați.
Sondajul Gallup a fost realizat în perioada 1-14 aprilie, într-o perioadă de turbulențe pe piață ca răspuns la tarifele comerciale impuse de Trump.
Însă valoarea de 44%, adică susținerea primită după 100 de zile în cel de al doilea mandat, nu indică și o schimbare imediată a sondajelor lui Trump, care au fost stabile în primul trimestru al celui de-al doilea mandat.
La fel ca în cazul președinților anteriori, cel mai recent sondaj s-a bazat pe nu mai puțin de 1.000 de interviuri.
Colaborarea cu Congresul redusă la cinci proiecte de lege
Unele dintre ordinele executive ale lui Trump au produs schimbări masive, iar multe au avut ca unic scop distrugerea moștenirii lui Biden – lucru pe care susținătorii săi l-au aplaudat.
Printre ordinele sale din prima zi, Trump a decretat că SUA se va retrage, încă o dată, din acordul ONU de la Paris privind schimbările climatice.
El a motivat retragerea spunând că acordul ar reprezenta o povară pentru americani și a declara urgență energetică națională nevoia creșterii producției de petrol a SUA.
Alte ordine au fost mai banale – cum ar fi una care a pus capăt interdicției privind paiele de plastic.
În același timp în care și-a folosit puterea executivă, Trump a arătat puțin interes în colaborarea cu Congresul asupra noii legislații.
El a adoptat doar cinci proiecte de lege, ceea ce este mai puțin în această etapă decât a realizat orice nou președinte american în ultimii 70 de ani, așa cum a relatat inițial Punchbowl News.
Acțiunile executive ale lui Trump din 2025 au testat limitele puterii prezidențiale, iar el s-a aflat frecvent într-o situație de coliziune cu judecătorii federali.
El s-a confruntat cu peste 200 de contestații legale cu privire la unele dintre aceste ordine, potrivit revistei juridice Just Security, judecătorii oprindu-i acțiunile în multe cazuri.
Performanța economică
Trump a obținut victoria sa decisivă în noiembrie 2024, după ce a promis că va reduce prețurile și va crea locuri de muncă pentru americani.
Mesajul său pro-business a fost salutat de mulți de pe Wall Street – așa cum s-a reflectat în creșterea prețurilor acțiunilor americane la indicele S&P 500 după victoria sa electorală.
Prețurile acțiunilor americane tind să crească treptat în primele etape ale unei președinții.
Dar, în cazul lui Trump, acestea au stagnat și au scăzut progresiv pe măsură ce retorica sa privind tarifele comerciale s-a intensificat.
Acestea au suferit o scădere dramatică atunci când a dezvăluit o serie de taxe de import, aplicabile la nivel mondial, pe 2 aprilie.
Trump a retras unele dintre aceste tarife o săptămână mai târziu, provocând o ușoară revenire a pieței. Însă incertitudinea creată de eforturile sale de a interveni asupra comerțului global a fost acuzată pentru turbulențele economice provocate la nivel mondial.
O altă considerație importantă este percepția americanilor despre economie. Această întrebare a fost urmărită timp de decenii de către Universitatea din Michigan, care chestionează sute de gospodării în fiecare lună pentru Indicele de Încredere a Consumatorilor.
Scorul a fluctuat în timpul recentelor tranziții prezidențiale.
Sub Trump, a scăzut considerabil.
Patru scăderi lunare consecutive au culminat cu un scor în aprilie care a fost al doilea cel mai scăzut din istorie al indicelui.
Minimul istoric a fost atins în iunie 2022, sub președinția lui Joe Biden, și cu un pesimism generalizat cu privire la inflație după invazia Rusiei în Ucraina.
În aprilie, consumatorii au declarat că sunt îngrijorați de un război comercial, cu așteptări tot mai mari privind veniturile, inflația și finanțele personale.
Trump însuși a refuzat să excludă o recesiune economică, dar a promis că agenda sa va aduce recompense pe termen lung.
Alte aspecte ale performanței economice sunt mai greu de evaluat în această etapă – inclusiv inflația, despre care Rezerva Federală a SUA a sugerat că ar putea crește din nou ca urmare a politicilor tarifare ale lui Trump.
Efectul de bumerang al creșterii tarifelor
În timp ce încerca să încheie simultan trei negocieri importante, administrația Trump a lansat și un război comercial cu întreaga lume, stabilind tarife vamale drastice pentru toate importurile străine. Apoi și-a schimbat brusc cursul și le-a redus la 10%, cu excepția celor împotriva Chinei.
Tarifele impuse de Trump, dacă vor fi puse în aplicare, vor perturba comerțul global și vor duce la șocuri în lanțurile de aprovizionare din Statele Unite, liderul chinez Xi Jinping încercând să recruteze aliați comerciali americani în regiune.
Ritmul evoluțiilor din ultimele 100 de zile face dificilă enumerarea lor.
Președintele Trump și-a justificat tarifele globale drastice spunând că acestea vor duce la revenirea locurilor de muncă și a fabricilor pe teritoriul american și că vor reduce deficitul comercial al Americii.
Trump consideră că SUA importă mai mult decât vinde și vede asta ca pe un „jaf” din partea altor națiuni. El a menționat în acest sens cel mai frecvent China, unul din principalii exportatori către SUA.
Biroul de Recensământ al SUA și Biroul de Analiză Economică al SUA publică lunar cifre privind volumul comerțului cu bunuri și servicii al SUA cu alte țări.
Anul trecut, SUA au cumpărat sau importat mai multe bunuri și servicii decât au vândut sau exportat. Diferența dintre cele două se numește deficit comercial. SUA au funcționat cu un deficit comercial timp de decenii, așa că Trump vrea acum să-l elimine.
Însă noile tarife impuse de Trump au avut efectul opus: creșterea deficitului comercial în acest an pentru că mulți importatori, temându-se de costuri mai mari, s-au grăbit să cumpere bunuri după ce a fost reales, arată datele statistice. Așa se face că valoarea bunurilor importate în SUA a atins un total de 329 de milioane de dolari în ianuarie – o cifră lunară record, care a scăzut doar ușor în februarie.
Deși Trump a suspendat multe dintre cele mai drastice tarife vamale într-un anunț făcut pe 9 aprilie, au existat rapoarte care arată că americanii stochează anumite articole, determinate parțial de incertitudine.
Taxele mari rămân în vigoare pentru importurile la produse chinezești, dar Trump și-a semnalat disponibilitatea de a le reduce dacă se poate ajunge la un acord.
Politica externă
Principalele instituții ale SUA responsabile de politica externă și de securitatea națională sunt în criză, scrie The Guardian.
Pentagonul se află în plină prăbușire sub conducerea lui Pete Hegseth, a cărui conducere haotică și instabilă s-a reflectat în reglările de conturi în rândul personalului său superior, în timp ce o conversație scursă din cadrul Signal l-a implicat într-un scandal pe consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, și pe alții.
Departamentul de Stat sub conducerea lui Marco Rubio trece printr-o vastă reorganizare, iar diplomații americani sunt marginalizați în favoarea unor emisari precum Steve Witkoff, fără nicio experiență în politica externă.
Criticii spun că dezmembrarea USAID va reduce puterea de influență a SUA pentru generații întregi de-acum încolo.
„Nu există o modalitate mai bună de a ne băga într-un război, poate chiar într-un război catastrofal, decât să vă scoateți ochii și să vă amorțiți creierul, iar apoi să rămâneți cu Donald Trump și câțiva oameni care stau la Casa Albă și care pun la cale totul, dar nu sunt competenți să facă asta”, a spus Steven Cash, fost ofițer de informații pentru CIA și Departamentul de Securitate Internă și director executiv al Steady State, un grup de susținere format din foști profesioniști în domeniul securității naționale.
„Și am văzut asta cu tarifele vamale. Am văzut asta cu NATO. Am văzut asta cu Ucraina și vom vedea mult mai multe astfel de evenimente”, spune Cash.
„Revoluția a fost revoluționară, extraordinară. A dat peste cap aproximativ 80 de ani de politică externă americană”, a declarat Ivo Daalder, președintele Consiliului pentru Afaceri Globale din Chicago și fost ambasador al SUA la NATO.
Președinția lui Trump a pus capăt păcii relative din emisfera vestică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, garantată de influența economică, militară și diplomatică a SUA, a declarat Daalder.
„Fundamentul Pax Americana a fost încrederea, iar odată ce ai încălcat încrederea, este extraordinar de dificil de restaurat”, a spus el. „Iar restabilirea încrederii – încrederea în America, încrederea în instituțiile americane, încrederea în alegătorii americani – durează mult timp pentru a o reconstrui.”
După ce a preluat mandatul în 2021, Joe Biden a declarat: „America s-a întors”. „Lumea știe acum că America nu s-a întors”, a spus Daalder. „America a dispărut din nou.”
Într-un interviu recent acordat ziarului Zeit, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a exprimat sentimente similare, spunând: „Occidentul așa cum îl știam nu mai există”.
La München, JD Vance a ținut un discurs istoric în care a sprijinit extrema dreaptă europeană, acuzându-i pe liderii europeni că „fug de proprii alegători” și spunând: „America nu poate face nimic pentru a vă ajuta”.
Luna trecută, UE a prezentat un plan de 800 de miliarde de euro (913 miliarde de dolari) privind viitorul apărării europene, un presupus pas în ceea ce ar fi o sarcină herculeană de depășire a diviziunilor interne și a producției de apărare europene la nivel local.
Regatul Unit și alți aliați ai SUA au luat în considerare și alte eforturi, cum ar fi limitarea schimbului de informații cu SUA. „Încă avem nevoie de America acum, dar există o viziune [a unui moment] când nu vom mai avea nevoie”, a declarat un diplomat european.
Între timp, efectul Trump începe să influențeze și alegerile – deși nu așa cum ar spera el.
În emisfera vestică, Trump a terorizat vecinii americani și a declarat tacit ceea ce unii au comparat cu o nouă doctrină Monroe, spunând că Casa Albă intenționează să „recupere” Canalul Panama și să anexeze Groenlanda, numind în mod regulat Canada viitorul al 51-lea stat american.
Într-o intervenție extraordinară în ziua alegerilor, Trump a scris o postare pe rețelele de socializare în care sugera că a fost pe buletinul de vot în alegerile Canadei, repetând că Canada ar trebui să devină al 51-lea stat pentru a evita tarifele vamale și a culege beneficii economice.
Canadienii au răspuns alegându-l pe candidatul liberal Mark Carney, completând o creștere de 30% în sondaje, explicată în mare parte prin opoziția față de războiul tarifar al lui Trump și amenințările teritoriale.
În Europa, partidele populiste, considerate aliați ideologici ai lui Trump, sunt și ele în defensivă.
Deși Trump era popular datorită agendei sale ideologice și anti-Woke, războiul comercial l-a făcut „destul de toxic, doar în ultima lună sau două, în rândul multor baze de vot populiste”, a declarat Jeremy Shapiro, director de cercetare al Consiliului European pentru Relații Externe și fost consilier special al secretarului de stat adjunct pentru Europa și Eurasia.
Nicăieri schimbarea politicii externe a SUA nu a fost resimțită mai acut decât în Ucraina, unde întreruperea bruscă a schimbului de informații și armată americană a confirmat obiectivele administrației Trump de a face presiuni asupra Ucrainei pentru a accepta un acord cu Kremlinul, și nu invers. Aceste frustrări au degenerat într-o criză a Biroului Oval, alimentată de vicepreședintele JD Vance, pe care un fost oficial american apropiat discuțiilor a numit-o „rușinoasă”.
Trump a abordat cu sălbăticie războiul, numindu-l pe Volodimir Zelenski „dictator”, apoi schimbând rapid retorica pentru a-l acuza formal pe Putin că continuă să arunce rachete asupra orașelor ucrainene.
Acțiunile sale teatrale au produs momente simbolice, inclusiv o recunoaștere bruscă a faptului că „poate [Putin] nu vrea să oprească războiul”, după ce a vorbit cu Zelenski în acest weekend în baptisteriul Bazilicii Sfântul Petru de la Vatican, în marja funeraliilor consacrate papei Francisc.
Dar, în ceea ce privește rezultatele concrete, Trump nu și-a îndeplinit promisiunea de a pune capăt războiului în 24 de ore și nici nu a creat o cale clară către pace multe luni mai târziu.
Rușii au spus că, în mare măsură, ignoră ceea ce spune el în public.
„Auzim multe lucruri venind de la președintele Trump”, a declarat Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, în timpul unei apariții televizate din acest weekend.
„Ne concentrăm, așa cum am spus, asupra negocierilor reale pe care președintele Trump le susține”, a spus Lavrov.
Witkoff, un diplomat neofit, a petrecut ore întregi în conversații cu Putin, adesea fără niciun alt consilier prezent. O persoană apropiată Kremlinului a declarat că Witkoff este considerat un negociator de încredere la Moscova.
O mare parte din povara diplomației internaționale revine acum lui Witkoff, care conduce și alte negocieri cheie.
Trump l-a însărcinat cu încheierea unui acord pentru a împiedica Iranul să obțină o armă nucleară, renegociind, practic, Planul comun de acțiune cuprinzător pe care l-a abandonat în 2018.
Atât SUA, cât și Iranul au insistat asupra discuțiilor, deși „există încă diferențe de opinie atât în ceea ce privește problemele majore, cât și detaliile”, a declarat ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, la televiziunea de stat săptămâna aceasta.
În Orientul Mijlociu, administrația Trump a obținut cel mai mare succes prin negocierea unui armistițiu în Gaza, dar apoi nu a reușit să prevină prăbușirea acestuia, Israelul întrerupând noile ajutoare către Gaza pe măsură ce luptele continuă.
„Se pare că acum se pune mai puțin accent pe încetarea conflictului devastator”, a scris Stefanie Hausheer Ali, cercetătoare la Centrul Rafik Hariri și Programele pentru Orientul Mijlociu din cadrul Atlantic Council.
„Amenințarea lui Trump din februarie la adresa Hamas să elibereze ostaticii, că altfel «va izbucni iadul» a însemnat, în practică, că Israelul va relua războiul și va bloca intrarea ajutorului umanitar în Gaza, adică o sancțiune tot pentru victimele conflictului.
Fără o alternativă la conducerea Hamas, gruparea militantă ar putea rezista și continua să lupte ca o insurgență, reînnoindu-și rândurile prin recrutarea de oameni disperați.”
Cele mai extreme remarci ale lui Trump s-au dovedit a fi de bravadă: a uimit lumea când a susținut că va transforma Fâșia Gaza în apartamente pe plajă și a spus că populația palestiniană locală va fi evacuată cu forța.
Câteva luni mai târziu, inițiativa este deja uitată.
Având în vedere atâtea eforturi majore depuse, observatorii spun că guvernul este în mare parte paralizat în a se ocupa de probleme mai mici, dar totuși cruciale, de politică externă și securitate națională. Ca parte a unei interdicții generale privind refugiații, zeci de mii de afgani care au ajutat trupele americane împotriva talibanilor sunt lăsați să aștepte să fie relocați în Statele Unite, o promisiune care a fost prelungită de administrațiile anterioare.
„Lipsa de claritate și haosul sunt lucrurile care cauzează atâta durere”, a declarat Shawn VanDiver, fondatorul și președintele #AfghanEvac, un grup care lucrează cu Departamentul de Stat pentru a ajuta la relocarea afganilor.
El a spus că a criticat atât administrațiile Biden, cât și pe cele ale lui Trump pentru că nu au reușit să relocheze zecile de mii de afgani care erau suficient de avansați în programul de verificare pentru a fi relocați înainte de preluarea mandatului de către Trump.
„Adevărul este că atunci când America face o promisiune, ar trebui să puteți avea încredere în cuvântul nostru”, a spus el. „Dacă steagul nostru fluturând deasupra unei ambasade din Tunisia, Bagdad, Kabul sau Kiev nu înseamnă că acesta este locul unde există adevăr, unde există dreptate... ei bine, atunci ce facem noi aici?”
Măsuri privind imigrația
Trump a vorbit dur despre imigrație înainte de a se întoarce la Biroul Oval, promițând deportări în masă ale migranților care au intrat ilegal în SUA și punând capăt drepturilor de cetățenie care se aplică în prezent aproape oricărei persoane născute pe teritoriul american - cunoscute sub numele de „cetățenie prin dreptul nașterii”.
Până acum nu a reușit să deporteze atâția migranți pe cât a promis, iar instanțele i-au blocat încercările de a pune capăt dreptului de cetățenie prin naștere pentru anumiți copii.
O măsură cu care Trump poate spune că a avut succes este trecerea ilegală a frontierei dintre SUA și Mexic.
Acest lucru este indicat de datele Patrulei de Frontieră privind arestările - care au arătat recent ceea ce Casa Albă numește un minim record. În martie 2025, puțin peste 7.000 de migranți au fost arestați la frontieră - comparativ cu peste 137.000 în martie 2024, în mandatul lui Joe Biden.
Există relativ puțini indicatori privind imigrația care pot fi măsurați clar la 100 de zile.
Însă Trump și echipa sa au folosit scăderea bruscă a arestărilor la frontieră, plus o creștere a reținerilor în interiorul țării efectuate de Imigrație și Vamă (ICE), pentru a argumenta că eforturile lor sunt încununate de succes în descurajarea imigrației ilegale.
Administrația s-a grăbit să publice raidurile ofițerilor ICE – spunând că multe dintre acestea au vizat persoane cu cazier judiciar – și să laude ceea ce numește niveluri fără precedent de cooperare cu forțele de ordine locale.
În același timp, deportările au rămas în urmă și s-au confruntat cu provocări juridice de mare amploare.
Dacă numărul detențiilor continuă să crească, există avertismente că centrele ICE ar putea rămâne fără spațiu.
Pe măsură ce se apropie numeroase bătălii în instanță, viitorul politicii de imigrație a lui Trump va intra în evidență și mai mult în următoarele 100 de zile.
Restul agendei ambițioase a lui Trump va fi, de asemenea, modelat de ceea ce poate realiza în următoarele luni.
Modul în care americanii reacționează la acțiunile sale la graniță, luptele comerciale care urmează și fluctuațiile prețurilor la alimente ar putea determina dacă Trump rămâne cel mai controversat președinte al erei moderne.
Surse: The Guardian / BBC / Gallup International / Just Security / Universitatea din Michigan - Indicele de Încredere a Consumatorilor / Punchbowl News
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI
