„Coalition of the willing” are în față un drum incert cu privire la o potențială misiune militară în Ucraina și în ceea ce privește eforturile aliaților europeni de a defini cum ar putea arăta sprijinul pentru securitatea Ucrainei după încetarea focului.
Constituirea unei „forțe de reasigurare”
Printre diplomați, „coalition of the willing” (coaliția celor dispuși) este denumită în glumă „coaliția celor care așteaptă”.
Formată la începutul lunii martie pentru a stabili o misiune militară în Ucraina care să sprijine un plan de pace care să pună capăt invaziei la scară largă a Rusiei, au existat puține detalii cu privire la ceea ce coaliția - un grup de țări NATO în mare parte europene, precum și națiuni precum Australia, Canada, Japonia și Noua Zeelandă - are în vedere mai exact.
La începutul acestei luni, o echipă tehnică comună franco-britanică s-a deplasat în Ucraina pentru a evalua nevoile Kievului în ceea ce privește o „forță de reasigurare”. Pe 10 aprilie, miniștrii apărării din coaliție s-au întâlnit pentru prima dată la sediul NATO din Bruxelles.
Aceeași coaliție urmează să se întâlnească la nivel de lideri pe 9 mai la Kiev.
În ciuda tuturor întâlnirilor oficiale, de fapt s-au luat foarte puține decizii (dacă s-a decis ceva) în mare parte pentru că există prea multe necunoscute în acest stadiu. Cum va arăta o eventuală încetare a focului? Ce rol ar juca Statele Unite, dacă ar juca vreunul? Și chiar dacă puțini oficiali occidentali vor să recunoască acest lucru: care sunt regulile de angajament?
Diplomații europeni cu care RFE/RL a discutat sub acoperirea anonimatului au descris primele săptămâni de activitate ale grupului drept „planificare prudentă”, „punerea la punct” sau elaborarea de „scenarii de tipul ce-ar fi dacă”.
„Sau, [scenarii] ce-și-cum, dacă vreți să fiu mai optimist”, a adăugat un diplomat.
Chestionare și răspunsuri
Pe 11 aprilie, Parisul și Londra - care în mare măsură conduc acest proces - au trimis un chestionar tuturor membrilor, întrebându-i ce capabilități ar fi dispuse țările lor să desfășoare în Ucraina: câte avioane, nave, drone – sau chiar forțe – ar putea fi disponibile în scurt timp?
Răspunsurile trebuiau transmise până pe 18 aprilie și, odată numărate, teoretic ar putea apărea câteva termene și scenarii concrete.
Există totuși câteva linii mari.
Diplomații au spus că ipoteza de lucru este că desfășurarea ar fi pentru cinci ani. Este ambițios, dar planul este ca primele trupe să ajungă în Ucraina la 72 de ore după anunțarea unei încetări complete a focului. Cu toate acestea, ele nu se vor apropia de zona de conflict.
Unul dintre diplomați a menționat că ar exista probabil o zonă tampon în jurul unei linii de contact înghețate - poate observată de Organizația Națiunilor Unite - urmată de o linie de soldați ucraineni și apoi, departe de front, forțele militare ale „coalition of the willing”.
Securizarea cerului
Sunt câteva idei care circulă cu privire la ce poate face o astfel de forță.
Una dintre opțiuni este aceea de a proteja infrastructura critică din vestul Ucrainei. Mai precis, ar crea o „zonă sigură” în jurul orașului Liov pentru aterizarea avioanelor. Pentru această potențială componentă aeriană, atât Franța, cât și Regatul Unit au forțe aeriene suficient de puternice, dar și o țară precum Olanda ar putea contribui.
„Dacă vorbim despre securitatea aeriană, știm că, având în vedere capacitatea actuală a Ucrainei, aceasta nu poate face acest lucru singură, așa că are nevoie de sprijin”, a declarat pentru RFE/RL ministrul olandez al apărării, Ruben Brekelmans, în marja recentei reuniuni a coaliției la Bruxelles.
„Este relativ ușor de spus cât de mult se pot angaja țările”, a adăugat el. „În Țările de Jos avem F-35, de exemplu, și știm desigur ce capacitate au F-35-urile noastre și câte putem desfășura. Așadar, nu aceasta este partea dificilă; partea dificilă este stabilirea întregii misiuni și clarificarea a ceea ce va face componenta aeriană.”
O idee și mai ambițioasă este ca coaliția să fie prezentă la ceea ce un oficial european a numit „flancuri”, adică în apropierea frontierei cu Belarus sau în jurul orașului Odesa.
Prima variantă ar avea sens, având în vedere marile exerciții „Zapad” preconizate pentru această toamnă, cu un număr mare de trupe rusești așteptate în Belarus.
Cu toate acestea, o amplasare în Odesa ar putea fi legată de componenta maritimă care, până în prezent, pare a fi cel mai dezvoltat aspect al planurilor de până acum.
La reuniunea de la Bruxelles din 10 aprilie, Turcia a declarat că este pregătită să își asume responsabilitatea în acest domeniu. În esență, Ankara ar continua să mențină deschise rutele de cereale pentru navele ucrainene și internaționale, să elimine minele din Marea Neagră și să preia responsabilitatea de a fi națiunea-cadru pentru o viitoare forță maritimă multinațională în regiune.
Câți soldați străini ar fi în Ucraina?
Diplomații cu care a vorbit RFE/RL au menționat o cifră de aproximativ 30.000 de militari pe teren, deși aceasta a fost menționată ca fiind „un număr ideal, care ar putea fi greu de atins”.
O astfel de forță reprezintă, în esență, două divizii militare complete, dar, în mod ideal, ar fi nevoie de încă 90.000 pentru a asigura o rezervă rotativă.
Poate coaliția să adune ceva apropiat de această cifră?
Problema este că majoritatea țărilor nu fac un anunț în această privință din cauza întregii incertitudini legate de perspectivele oricărei încetări a focului între Rusia și Ucraina.
Franța și Regatul Unit sunt în fruntea acestui efort, iar trio-ul baltic format din Estonia, Letonia și Lituania este, de asemenea, implicat. Apoi, există națiuni precum Belgia, Danemarca și Țările de Jos, care sunt „înclinate” să se implice cu militari.
Germania este ocupată în acest moment cu construirea propriei coaliții guvernamentale, dar există speranța că, dacă Berlinul se va angaja în cele din urmă, ceilalți o vor urma.
Cehia și Polonia se uită la viitoarele lor alegeri de la sfârșitul acestui an, iar unele state din prima linie spun că ar prefera să își păstreze trupele mai aproape de casă decât să le trimită în est.
După summitul de la Bruxelles, un diplomat a declarat pentru RFE/RL că majoritatea țărilor nu își „dezvăluie cărțile”.
„Participă la reuniuni, dar sunt mai degrabă în modulul de ascultare și sprijină demersul în termeni foarte generali”, a mai spus diplomatul.
Rusia și Statele Unite
Cei doi elefanți din cameră sunt Statele Unite și Rusia. În timp ce Franța, potrivit diplomaților, este categorică că nu este nevoie de un așa-numit sprijin american pentru o potențială misiune, alții sunt mai ezitanți. Aceștia spun că este nevoie de sprijin american în cel puțin două domenii: logistică și informații.
Pe scurt, europenii nu pot duce la îndeplinire misiuni de amploare fără ajutorul american – de exemplu, deplasarea trupelor și transportul aerian de marfă necesar pentru a transporta rapid echipamente militare.
Și, în timp ce atât Marea Britanie, cât și Franța au informații bune, Washingtonul este cel care poate împărtăși imagini avansate din satelit.
Președintele american Donald Trump a refuzat până acum să ofere asigurări că Statele Unite vor sprijini eforturile europene. În același timp, însă, diplomații europeni remarcă faptul că este greu pentru America să se angajeze în ceva atunci când europenii nu au nici măcar un plan adecvat în primul rând.
Cum rămâne cu articolul 5?
Dar potențiala implicare a Washingtonului depășește cu mult imaginile prin satelit și transporturile aeriene, potrivit lui Hanno Pevkur, ministrul estonian al apărării, care a vorbit cu RFE/RL pe 10 aprilie.
„Când vorbim despre backstop, când vorbim despre facilitatori, atunci se pune problema cum să asigurăm securitatea forțelor și care va fi răspunsul dacă se întâmplă ceva”, a spus el.
„Acesta este motivul pentru care trebuie să fim foarte fermi că niciun soldat nu va merge la luptă - fie că este vorba de un soldat ucrainean sau de un soldat european - atunci când nu știe ce poate face. Și atunci când fac ceva, au cavaleria în spate, ajutându-i dacă este nevoie?”
În cele din urmă, toate acestea se reduc la Rusia și la regulile de angajare. Dacă Moscova trage asupra unei misiuni occidentale, aceasta va riposta sau va fugi? Chiar dacă nu este o misiune NATO, se vorbește că o forță de reasigurare a țărilor NATO ar putea fi acoperită de clauza de apărare reciprocă a alianței militare, articolul 5.
Înseamnă acest lucru că ar izbucni un război NATO-Rusia la scară largă dacă acele forțe ar fi vizate? Un ambasador a declarat pentru RFE/RL că articolul 5 nu înseamnă neapărat un răspuns la scară largă, ci mai degrabă ar putea fi unul țintit, cum ar fi lovirea pozițiilor rusești din partea ocupată a Ucrainei.
Opțiunea porcului spinos
Pentru mulți, acest lucru înseamnă să se joace cu focul. Și, din nou, este departe de a fi sigur dacă Statele Unite ar fi de acord cu oricare dintre aceste opțiuni.
În schimb, oficialii pariază pe un plan alternativ pentru Ucraina - cel puțin pentru moment: opțiunea porcului spinos. Aceasta înseamnă înarmarea Ucrainei până în dinți, astfel încât să poată rezista viitoarelor atacuri rusești sau chiar să descurajeze complet Kremlinul să mai atace vreodată.
„Singura întrebare care se pune acum nu este câte forțe europene vor fi în Ucraina, ci ce arme și ajutoare financiare vor fi livrate armatei ucrainene, care este formată în prezent din sute de mii de soldați care vor apăra Ucraina de o viitoare agresiune”, a declarat pentru RFE/RL un planificator militar european.
Un alt diplomat cunoscător al discuțiilor a remarcat ceva similar în ceea ce privește sprijinirea Kievului: „Multe țări consideră din ce în ce mai mult că aceasta este cea mai bună opțiune, în loc să riște ca soldații lor să moară în Ucraina”.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
