Pe 31 iulie și 1 august, sute de oficialități și politicieni se reunesc în Finlanda, pentru cea de a 50-a aniversare a Declarației de la Helsinki.
Documentul semnat pe 1 august 1975 a reprezentat un punct important al destinderii din timpul Războiului Rece. 35 de țări - inclusiv Uniunea Sovietică și Statele Unite - au convenit atunci, după doi ani de discuții, asupra a numeroase principii, cunoscute sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE).
Acest acord avea să modeleze arhitectura geopolitică a continentului european și a pus bazele a ceea ce a devenit – după căderea URSS – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).
La prima vedere, ar trebui să fie multe de sărbătorit.
Iar Finlanda, care a preluat la începutul anului președinția OSCE, mizează pe amploare.
Pe 31 iulie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski și secretarul general al ONU, Antonio Guterres, susțin la Helsinki discursurile principale, care sunt urmate de paneluri la nivel înalt de tot felul, în care se dezbate viitorul OSCE sub tema „Respect, Răspuns, Pregătire”.
Președinția finlandeză va folosi ocazia și pentru a lansa „Fondul Helsinki+50”, o inițiativă care vizează creșterea finanțării voluntare pentru organizația cu sediul la Viena.
Cu toate acestea, mulți se întreabă dacă OSCE își mai îndeplinește scopul inițial.
O mare înțelegere
În 1975, acordul a reprezentat, într-adevăr, un fel de mare înțelegere între Occidentul democratic și Estul comunist.
Declarația de la Helsinki a fost sărbătorită la Moscova, deoarece a afirmat statutul și inviolabilitatea frontierelor existente în Europa la acea vreme.
Ceea ce a însemnat continuarea dominației sovietice asupra țărilor Pactului de la Varșovia și recunoașterea de facto, dacă nu chiar de jure, a anexării statelor baltice.
Dar a creat și trei așa-numite „coșuri” ale viitoarei cooperări Est-Vest: afaceri politice și militare; cooperare economică și științifică; și, poate cel mai important, drepturile omului.
Deși Uniunea Sovietică a crezut inițial că „a câștigat”, de fapt, Occidentul a fost cel care a învins pe termen lung – și nu în ultimul rând datorită acelui al treilea „coș”, care a declanșat o mișcare internațională pentru drepturile omului în timpul diviziunii cauzte de Războiul Rece.
A inspirat mișcarea Solidaritatea din Polonia, Calea Baltică din Estonia, Letonia și Lituania și Carta 77 din Cehoslovacia - mișcări care au contribuit la deschiderea drumului pentru căderea Cortinei de Fier și dizolvarea Uniunii Sovietice.
Odată cu crearea OSCE, în anii 1990, acel al treilea „coș” al drepturilor omului a fost extins și a inclus elemente precum protecția minorităților naționale, libertatea presei și Oficiul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), care stabilește – până în prezent – standarde pentru misiunile de observare a alegerilor.
Într-o scrisoare către cele 57 de state membre OSCE, în care invită reprezentanții țărilor la celebrarea de la Helsinki – scrisoare consultată de RFE/RL – ambasadorul finlandez al OSCE, Vesa Hakkinen, spune: „Actul final de la Helsinki a adoptat o abordare nouă în ceea ce privește gestionarea tensiunilor și prevenirea conflictelor, stabilind un set cuprinzător de principii și angajamente convenite pentru a ghida nu numai relațiile dintre state, ci și în cadrul acestora. Cincizeci de ani mai târziu, principiile și angajamentele OSCE rămân o parte vitală a ordinii de securitate europene.”
Dacă acest lucru rămâne valabil este din ce în ce mai dezbătut.
Un constructor de punți?
Nevoia de consens în cadrul organizației a scos în evidență deficiențele acesteia, mai ales că o Rusie aparent revanșardă a pus la încercare, timp de mai mulți ani, întreaga structură post-Război Rece.
Misiunea OSCE în Georgia nu a fost prelungită în 2009, la un an după invazia Rusiei în republica Caucazului de Sud. Recunoașterea ulterioară de către Moscova a regiunilor separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud a subminat și mai mult organizația.
În 2014, în momentul în care Rusia a anexat forțat Crimeea, și când a ocupat zone din estul Ucrainei, Moscova a permis inițial o misiune limitată de monitorizare OSCE. Care s-a încheiat complet la scurt timp după invazia la scară largă, de la începutul anului 2022.
Trei foști membri ai personalului misiunii de monitorizare au rămas în captivitate ilegală rusească de atunci, OSCE făcând puține progrese în eliberarea lor.
Acest lucru a determinat, de asemenea, alte națiuni să respingă unele dintre mecanismele consacrate ale organizației.
Grupul OSCE de la Minsk, creat pentru a găsi o soluție pașnică între Armenia și Azerbaidjan în legătură cu Nagorno-Karabah, a devenit inutil după ce Baku a ocupat, în 2023, întregul teritoriu, iar președintele azer Ilham Aliyev a cerut deschis desființarea grupului.
Drept urmare, bugetul OSCE rămâne blocat, iar Azerbaidjanul nu îl aprobă până la eliminarea tuturor instituțiilor legate de Minsk.
În ciuda acestor fapte, nu există o discuție reală la Viena despre suspendarea Rusiei - sau a oricărei alte țări, de altfel.
În schimb, mai mulți oficiali OSCE au declarat pentru RFE/RL că dialogul și „canalele deschise de comunicare” între toate statele participante rămân esențiale.
În pregătirea reuniunii de la Helsinki, delegația finlandeză la OSCE a trimis o invitație tuturor țărilor de a se angaja, în timpul primăverii, în „discuții în grupuri mici”, pentru a aborda chestiuni precum modul în care să se tragă reciproc la răspundere, dacă există un nivel minim de încredere necesar pentru ca OSCE să funcționeze și dacă poate fi un „constructor de punți”.
În iunie, a fost trimisă o nouă scrisoare a Finlandei – văzută de RFE/RL – în care era rezumată discuția; nu pare că vor exista prea multe schimbări în viitor.
„Frustrare față de regula consensului”
Una dintre concluzii a fost că „deși este de dorit, încrederea nu este o cerință pentru dialog”.
O altă constatare, aparent contradictorie, a fost că „participanții au confirmat validitatea și importanța continuă a principiilor și angajamentelor OSCE, chiar - și mai ales - în contextul în care acestea sunt încălcate, cel mai grav, de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei”.
În ceea ce privește responsabilitatea, s-a recunoscut chiar și faptul că OSCE „nu poate impune respectarea principiilor sale”.
Scrisoarea menționează, de asemenea, că mulți „și-au exprimat frustrarea față de regula consensului”, dar adaugă și că „mulți consideră cu tărie că consensul este esența OSCE și un garant important pentru luarea deciziilor incluzive”.
Scrisoarea menționează „frustrarea față de regula consensului”, dar menționează că mulți văd consensul ca fiind „esența OSCE și un garant important pentru luarea deciziilor incluzive”.
Nu este surprinzător faptul că, în concluzia documentului, se spune că „nu este momentul pentru reforme majore. Cu toate acestea, majoritatea participanților au solicitat ajustări mici, incrementale, pentru a permite OSCE să își îndeplinească mai bine funcțiile de bază”.
Viitorul OSCE
Viitorul OSCE s-ar putea baza, în schimb, pe o „Coalition of the Willing” formată pentru a ocoli vetourile - așa cum s-a observat în multe alte instituții internaționale în ultimii ani.
O astfel de mișcare a fost Programul de Sprijin pentru Ucraina (SPU) al Secretariatului OSCE - un portofoliu de proiecte extrabugetare. Ideea a apărut la sfârșitul lunii iunie 2022, când Rusia a blocat consensul privind prelungirea mandatului Coordonatorului de Proiect OSCE în Ucraina - o operațiune OSCE de teren completă, activă din 1999.
Apoi, mai e și utilizarea sporită a mecanismului OSCE de la Moscova, care a fost declanșat de cinci ori de la invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, acum trei ani, cel mai recent pentru a documenta presupusele crime rusești împotriva prizonierilor de război și a deținuților civili.
Întrucât nu este necesară activarea unui consens, misiunile de anchetă ale mecanismului, efectuate de experți, și rapoartele ulterioare se vor dovedi utile în diverse instanțe, în special pentru tribunalului special recent înființat pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei.
Dacă aceste soluții pot menține relevanța OSCE va fi dezbătut mult timp după încheierea evenimentelor aniversare de la Helsinki.
Articol preluat de la rferl.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
