În Luhansk, regiune ucraineană ocupată de Rusia, unde bombardamentele încă răsună pe străzile devastate iar promisiunile de reconstrucție rămân în mare parte neîndeplinite, un nou titlu face valuri: activiștii chinezi ar intenționa să deschidă o școală privată pentru cetățenii chinezi.
Știrea, publicată inițial de mass-media de stat rusă și preluată rapid de canalele Telegram pro-Kremlin, susține că școala va primi 300 de elevi chinezi, pe care îi va învăța limba rusă și îi va pregăti pentru eventuala înscriere la universități rusești.
Este prezentată ca un exemplu de cooperare internațională și un pas către „normalizarea economică” în regiunile estice ale Ucrainei devastate de război, pe care Rusia le revendică.
Cu toate acestea, experții ucraineni și analiștii regionali văd o imagine foarte diferită.
De la 1 septembrie, Rusia interzice efectiv educația în limba ucraineană în regiunile ocupate, o măsură pe care Kremlinul o poate folosi pentru a revendica teritoriile ca parte a Rusiei pe baza limbii.
Moscova și-a justificat oficial măsurile privind educația lingvistică ca reflectând „schimbările în situația geopolitică mondială”.
Mulți resping această idee ca fiind o manevră propagandistică a Kremlinului menită să proiecteze legitimitate asupra teritoriilor ocupate.
Alții avertizează asupra unor motive mai profunde, inclusiv activitatea economică discretă a Chinei, operațiunile secrete de informații și încercările Moscovei de a integra Beijingul în strategia sa de ocupație.
„Gândiți-vă la asta: ar risca oare familiile chineze să-și trimită copiii adolescenți într-o zonă de război activă pentru a studia?”, spune Kostiantin Batozski, analist politic ucrainean și director al Agenției de Dezvoltare Azov.
„Nu este vorba despre educație. Este vorba despre imagine, influență și control”, spune el, adăugând că este o știre „clasică” a Kremlinului despre viitorul presupus luminos al regiunii ocupate.
„La fel ca discuțiile lor nesfârșite despre reconstrucția aeroportului distrus din Donețk sau restaurarea orașului Șirokine – nimic din toate acestea nu se materializează. Este vorba despre a distrage atenția populației ocupate cu promisiuni grandioase.”
O astfel de strategie nu este nouă.
Autoritățile de ocupație ruse din Luhansk și Donețk, cunoscute în mod obișnuit sub numele de Donbas, au prezentat, în repetate rânduri, proiecte considerate de mulți ca fiind improbabile - inclusiv spitale cu mai multe etaje, parcuri industriale întinse și chiar stațiuni de lux - ca dovadă a „normalizării”. Puține dintre acestea au progresat dincolo de comunicatele de presă.
Dar există un alt aspect al poveștii cu școala chineză care, potrivit experților, este și mai alarmant: chiar dacă școala nu se va deschide niciodată, faptul că astfel de afirmații sunt promovate reflectă eforturile crescânde ale Moscovei de a atrage China mai aproape de proiectul său de ocupație.
„Aprobarea tacită a ocupației”
Artur Khartionov, președintele Ligii Liberal-Democrate din Ucraina și expert în Asia de Est și de Sud-Est, califică anunțul drept „propagandă ieftină”.
Însă el avertizează că nu trebuie respins ca fiind complet nefondat.
„În sistemul totalitar al Chinei, nimic de această amploare nu se întâmplă fără aprobare de la cel mai înalt nivel”, spune el. El adaugă că angajamentele pe care președintele chinez Xi Jinping le-a luat față de omologul său rus, Vladimir Putin, – precum recunoașterea alegerilor rusești și exprimarea respectului față de constituția Rusiei „indică toate aprobarea tacită a ocupației”.
Kharitonov indică Crimeea ca precedent de avertizare.
De la anexarea ilegală a peninsulei de către Rusia în 2014, oficialii ucraineni au avertizat în repetate rânduri că companiile chineze s-au angajat în activități comerciale și de investiții acolo, în ciuda recunoașterii oficiale de către Beijing a integrității teritoriale a Ucrainei.
„Vinul din Crimeea își face debutul la târgurile comerciale chineze. Cerealele și metalele ucrainene furate din Donețkul ocupat apar pe platforme chineze, precum AliExpress, retailerul online al Chinei”, spune Kharitonov. „Aceasta este realitatea, nu speculații.”
Iuri Poita, șeful secției Asia-Pacific din cadrul New Geopolitics Research Network, spune că el crede că presupusa școală s-ar putea să nu vizeze deloc adolescenții.
„Este mai plauzibil ca aceasta să fie o facilitate pentru formarea inginerilor, tehnicienilor sau muncitorilor chinezi implicați în proiecte comune ruso-chineze în teritoriile ocupate”, spune el.
Pe măsură ce infrastructura controlată de Rusia în Donbas, Ucraina, se prăbușește după ani de neglijare și război, firmele chineze ar fi furnizat materiale de construcție și utilaje pentru eforturile de reconstrucție.
„Echipamentele complexe necesită personal calificat”, spune Poita. „Nu poți implementa aceste sisteme fără experți chinezi la fața locului. Formarea lingvistică a muncitorilor locali – și viceversa – ar putea fi ușor prezentată ca „educație”.
Scop politic
Pentru Rusia, prezența vizibilă a cetățenilor chinezi în Luhansk servește unui scop politic.
„Ei vor cu disperare să arate lumii că regiunea ocupată a Ucrainei este de facto parte a Rusiei, atrăgând cetățeni străini pentru muncă și studii”, spune Batozski.
Dar, pe teren, există puține dovezi ale unei prezențe chineze semnificative.
În schimb, majoritatea muncitorilor străini sunt migranți din Asia Centrală, angajați pentru proiecte de construcții în regiune. Acest lucru a stârnit resentimente în rândul localnicilor, care văd cum locurile de muncă le scapă, deoarece autoritățile ruse preferă muncitorii importați în detrimentul lor.
„Rusia nu are încredere în populația locală”, explică Batozski. „Ei preferă ca străinii să reconstruiască și să asigure securitatea acestor regiuni. Dar migranții din Asia Centrală nu legitimează anexarea la nivel internațional. Cetățenii chinezi ar putea face acest lucru – cel puțin simbolic.”
Kharitonov ridică o posibilitate mai îngrijorătoare: că implicarea Chinei în teritoriile ocupate s-ar putea extinde la activități militare sau de informații secrete.
„Specialiștii chinezi aduși în Luhansk ar putea avea legături cu Armata Populară de Eliberare sau cu serviciile de informații chineze”, avertizează el. „Apropierea de linia frontului le oferă acces fără precedent la date despre câmpul de luptă și la infrastructura ucraineană.”
El face o paralelă cu rapoarte anterioare privind ofițeri nord-coreeni care au intrat în regiunea Donețk din Ucraina, ocupată de Rusia, deghizați în studenți – o stratagemă descoperită când forțele ucrainene au ucis câțiva dintre ei și au capturat alții în luptă.
Iar recentele operațiuni de contrainformații ucrainene au accentuat îngrijorările.
În iunie, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reținut doi cetățeni chinezi pentru că ar fi încercat să fure planurile sistemului de rachete Neptune. Acest proiect ucrainean s-a dovedit eficient în Marea Neagră.
„China nu dorește neapărat racheta în sine”, spune Kharitonov. „Dorește planurile unui sistem testat în luptă pentru a-și îmbunătăți propriile capacități.”
Eforturile Rusiei de a aprofunda relațiile cu Beijingul depășesc cooperarea practică – ele reflectă și o aliniere ideologică.
„Moscova se referă acum la sine ca la un «stat-civilizație», făcând ecou retoricii politice chineze”, observă Batozski. „Au împrumutat metodele de supraveghere, instrumentele de cenzură și modelele de propagandă chinezești. Promovarea unei școli chinezești în Luhansk întărește această narațiune a destinului comun.”
Iluzia renașterii economice
Astfel de mișcări ajută, de asemenea, Moscova să vândă iluzia unei renașteri economice în teritoriile ocupate.
Zvonuri repetate despre investiții chineze în giganți industriali din epoca sovietică, cum ar fi oțelăria Azovstal, au circulat în mass-media prietenoasă cu Kremlinul.
„Niciun investitor sănătos la minte nu ar reconstrui acești giganți”, spune Batozski. „Dar aceste mituri servesc la pacificarea localnicilor și prezintă o aparență de legitimitate internațională.”
Chiar dacă Beijingul neagă implicarea oficială, se pare că companiile chineze au ajutat la înființarea de noi fabrici în Donețk, ocupat, furnizând echipamente critice și expertiză tehnică.
„Este o operațiune de zonă gri”, spune Poita. „China evită alinierea politică deschisă, dar permite firmelor sale să profite de acapararea de terenuri de către Rusia.”
Kharitonov vede un model clar.
„China susține ideologic războiul Rusiei”, spune el. „Va cumpăra orice din aceste teritorii - cereale, metale, orice - pentru că este ieftin și util din punct de vedere politic.” Școala chineză propusă din Luhansk s-ar putea să nu-și deschidă niciodată porțile, dar narațiunea din jurul ei oferă o privire revelatoare asupra strategiei hibride a Moscovei - utilizarea partenerilor internaționali, reali sau imaginari, pentru a-și consolida controlul asupra Ucrainei ocupate.
„Nimic în China nu se întâmplă din întâmplare”, spune Kharitonov. „Chiar și o prezență modestă - ingineri, instructori sau «studenți» - ar putea servi mai multor scopuri: economice, politice și militare.”
Pe măsură ce Rusia și China își adâncesc „prietenia fără limite”, chiar și o simplă școală devine un potențial front în proiectul lor autoritar comun, adaugă el.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.