Bărbatul a mers la spital cu dureri în zona coastelor, însă a fost diagnosticat cu ceea ce popular e cunoscut ca „junghi”. A primit algocalmin la spital și trimis acasă după o oră și jumătate.
În realitate, avea pneumonie. Când s-a reîntors la spital, într-o stare și mai gravă, nu a avut cine să-l opereze. Tratat mult prea târziu, când era deja în comă, pacientul a suferit leziuni cerebrale grave ireversibile.
Azi nu-și mai recunoaște copilul sau părinții.
***
Acum câteva zile, pe 31 iulie, Spitalul Județean de Urgență din Bistrița a formulat apel în cel mai important proces din istoria existenței sale.
Un litigiu în care – în primă instanță – a fost condamnat la plata unor daune morale de un milion de euro. Despăgubirile ar trebui să le primească reprezentanții unui pacient care a fost diagnosticat greșit.
Acum unsprezece ani, bolnavul a intrat pe picioarele sale în spital. Astăzi, el nu mai poate merge, nu se mai poate îngriji singur, nu își mai recunoaște copilul.
Este dependent de cei din jur.
Prima sentință din dosarul de malpraxis intentat de reprezentanții săi încă din 2017 a fost pronunțată de Judecătoria Bistrița după opt ani, adică la finele lunii iunie 2025.
Sentința scoate la iveală un lanț de erori medicale care au făcut ca tânărul tată, descris de familie ca „energic, sportiv, puternic”, să ajungă „într-o stare vegetativă”, „prizonier într-un corp care nu îl mai ascultă”.
Primul contact cu spitalul
Totul a început în noaptea de 3 mai 2014.
La ora 02:49 – când spitalul nu era foarte aglomerat – A.A.J a ajuns la Unitatea de Primire Urgență a Spitalului Județean Bistrița din cauza unei dureri din zona coastelor care nu-l lăsa să doarmă.
La câteva minute după internare, a primit ser fiziologic, Algocalmin, Ketonal și Diazepam. O oră și jumătate mai târziu a fost externat fără a primi vreun tratament la domiciliu sau vreo recomandare consemnată în actul de externare.
Medicul urgentist de gardă, I.B., l-a diagnosticat cu „nevralgie intercostală dreapta” – afecțiune cunoscută popular ca „junghi”.
Omul, în vârstă atunci de 34 de ani, s-a simțit rău și în zilele următoare. Patru zile mai târziu, pe 7 mai, la ora 15:47, A.A.J. a mers din nou la spital reclamând aceleași dureri în zona coastelor, precum și tuse.
De acea dată, medicul urgentist care l-a preluat a dispus efectuarea unei radiografii toracice, precum și a unui examen cu computerul tomograf (CT).
Concluzia radiografiei: pneumonie bazală dreaptă.
Completarea examenului CT: suspiciune de empiem şi supuraţie pulmonară dreapta. Adică puroi (infecție) între plămân și torace și în țesutul pulmonar propriu-zis – rezultatul unei infecții severe.
Era doar începutul unei perioade de chin pentru pacient.
În acea seară, pe 7 mai 2014, bolnavul a fost internat în Secția de Pneumologie – unde a stat până pe 10 mai. În acele trei zile, i s-au efectuat mai multe analize și a primit antibiotice.
Starea sa nu s-a îmbunătățit. Iar un episod de pe 9 mai – când a expectorat o cantitate mare de puroi – i-a determinat pe reprezentanții Secției de Pneumologie să ceară transferul pacientului la ATI (Anestezie Terapie Intensivă).
Tranferul între cele două secții s-a făcut pe 10 mai.
Diagnosticul de atunci: abces pulmonar, cu insuficență respiratorie severă și infecție. A.A.J nu mai putea respira decât ajutat de aparate. Starea era atât de gravă încât nici nu putea fi transferat la Imagistică, pentru un nou CT.
Medicii de la ATI știau la acel moment că singura șansă a pacientului este ca plămânul drept să îi fie curățat de infecție printr-o intervenție chirurgicală. Așa că au luat mai întâi legătura cu un chirurg din Bistrița, care a spus că nu are locuri ATI pentru a-l prelua.
Au încercat apoi la Tg. Mureș, la un alt chirurg, care – menționează hotârârea judecătorească – a precizat că „nu poate accepta transfer deoarece pleacă pentru o săptămână la un congres”.
Medicii de la ATI, astfel, au recomandat ca pacientului să îi fie efectuată o bronhoaspiraţie cu fibroscopul. Intervenția a eșuat deoarece, în timpul ei, nivelul de oxigen din sânge a scăzut la un nivel critic.
De ce?
În hotărârea judecătorească prin care spitalul a fost condamnat la plata a un milion de euro se menționează:
„În raportul IML s-a menţionat faptul că «drenajul pleural a fost ineficient» şi că «tubul de dren a fost incorect plasat», ceea ce a condus la apariţia de complicaţii suplimentare, inclusiv pneumoperitoneu.”
În termeni simplu, pneumoperitoneu înseamnă apariția aerului între peretele abdominal și organe, care apare de regulă prin perforație.
Suspiciunea a fost că acea perforație a apărut în timpul intervenției de bronhoaspiraţie.
Judecătorul din Bistrița care a soluționat cazul notează în hotârâre: „Nu s-a găsit o altă explicaţie fiziopatologică a apariţiei pneumoperitoneului masiv după efectuarea pleurotomiei, decât poziţionarea defectuoasă a tubului de dren.”
În stare și mai gravă decât era înainte de intervenția de la ATI, partenera și mama pacientului au insistat pentru transferul lui A.A.J. la o clinică universitară din zonă.
Așa a ajuns pacientul, în cele din urmă, pe 12 mai, la Spitalul Universitar din Tg. Mureș. Rudele au fost nevoite să își asume riscul că transferul l-ar putea ucide.
În următoarele săptămâni, medicii de acolo au efectuat mai multe intervenții prin care i-au curățat omului plămânii de infecție.
Din cauza stării foarte grave, bolnavul era deja în comă indusă.
După ce a fost tratat de afecțiunea pulmonară și a fost scos din coma indusă, familia a aflat că din cauza lipsei de oxigenare a creierului pentru o perioadă îndelungată, A.A.J are encefalopatie hipoxică.
Efectele lipsei de oxigenare a creierului: „Tetrapareză spastică cu predominența hemiparezei stg; sindrom cerebelos nesistematizat; tulburare cognitivă severă.”
În traducere liberă, bărbatul, în vârstă azi de 45 de ani, nu se mai poate îngriji singur. Nu poate merge, nu se poate îmbrăca, nu poate mânca, nu își mai recunoaște partenera de viață, copilul sau părinții.
Pacientul este încadrat în grad de handicap grav, cu asistent personal, permanent şi nerevizuibil.
Efectele sunt ireversibile.
Cum justifică familia daunele cerute
În reclamația pe care a depus-o în Justiție, familia a chemat în judecată nu doar spitalul, ci și mai mulți medici care l-au tratat pe bolnav la Bistrița.
Ei spun în documentul respectiv, consultat de Europa Liberă, că „înainte de acest incident medical devastator”, A.A.J era o persoană perfectă sănătoasă, activă şi dinamică, era un tânăr plin de energie care îşi câştiga existenţa prin muncă cinstită.
„Era stâlpul părinţilor săi şi al propriei sale familii, oferindu-le sprijin financiar, emoţional şi fizic copilului său şi logodnicei sale. Avea planuri, avea aspiraţii – să-şi vadă copilul crescând, să-şi întemeieze o familie stabilă şi să-şi construiască o casă.”
Este prizonierul propriei sale neputinţe, dependent în totalitate de îngrijirea celor din jur.familia bolnavului, în cerea de chemare în judecată
Un martor audiat în instanță a declarat că bărbatul era „un tată iubitor şi implicat şi visa să construiască alături de logodnica sa o familie stabilă şi fericită.”
Iar familia sa, în cererea de chemare în judecată, spune că „în loc să fie un partener de viaţă şi un fiu susţinător al părinţilor, a devenit o povară, un om prizonier într-un corp care nu îl mai ascultă, o persoană cu handicap fără speranţă de vindecare.”
„Astăzi, el trăieşte fără să trăiască cu adevărat, nu-şi mai poate recunoaşte copilul, nu-şi poate îmbrăţişa logodnica şi nu-şi mai poate ajuta mama. Visurile sale s-au transformat în amintiri dureroase pentru cei care îl îngrijesc zi de zi.”
Cine și de ce e vinovat, potrivit instanței
Motivarea hotărârii prin care instanța a stabilit daunele de un milion de euro spune clar că starea medicală neurologică a pacientului a fost cauzată de deficiențe ale actului medical.
La primul contact al pacientului cu spitalul, pe 3 mai 2014, acesta „a fost examinat superficial” înainte să fie trimis acasă, fără niciun tratament și recomandări.
Conform protocoalelor, medicul trebuie să ceară un examen radiologic pentru a verifica sursa durerii pacientului.
„Examenul radiologic toracic face parte din investigaţiile standard privind afecţiunile toracice de orice fel, regăsindu-se în toate ghidurile şi protocoalele din medicina internă, pneumologie, chirurgie toracică, medicină de urgenţă”, menționează judecătorii în hotărâre, citând expertizele făcute în acest caz.
După întoarcerea pacientului la spital, mai spun judecătorii, culpa se mută exlusiv în sarcina spitalului.
Accentul este pus pe faptul că bolnavul nu a putut fi transferat la timp de la Spitalul din Bistrița – care nu avea chirurg toracic la acel moment.
Potrivit unui ordin al Ministerului Sănătății, spitalele trebuie încheie acorduri de colaborare cu spitalele universitare din zonă pentru transferul interclinic al pacientului critic.
Spitalul Județean din Bistrița nu avea la acel moment un astfel de acord.
Unitatea nu a răspuns unei solicitări a Europei Libere prin care am cerut, luni, 4 august, un punct de vedere cu privire la acest caz.
Din cauza inexistenței unui acord de colaborare între spitale, a considerat instanța, nu le poate fi imputată medicilor întârzierea transferului lui A.A.J.
Medicilor pneumologi de la Bistrița, astfel, deși au fost și ei dați în judecată, nu au fost considerați vinovați de degradarea stării de sănătate a pacientului, în ciuda bronhoaspirației eșuate.
Motivul: intervenția trebuia, în mod normal, să fie realizat de un medic chirurg toracic, „cu experienţă în această tehnică”, pe care spitalul nu-l avea la acea vreme.
Astăzi, unitatea are un astfel de specialist.
Punând cap la cap acest concluzii, Judecătoria Bistrița a considerat că primul vinovat de cele suferite de bolnav a fost medicul I.B. a cărui neglijență „a constituit prima împrejurare care a favorizat parcursul ulterior şi a contribuit la agravarea stării de sănătate, ceea ce a condus la apariţia complicaţiilor pulmonare”.
„Dacă ar fi efectuat investigaţiile necesare şi ar fi stabilit un diagnostic corect, s-ar fi putut iniţia un tratament adecvat, care în faza incipientă a afecţiunii pulmonare de care suferea de fapt reclamantul încă din data de 03 mai 2014, ar fi putut preîntâmpina complicaţiile ulterioare sau acestea ar fi fost de intensitate mai redusă.”
Mai apoi, spitalul.
„Instanţa are în vedere că producerea rezultatului în privinţa reclamantului a fost generată, pe de o parte, de încălcarea obligaţiei legale a Spitalului de a încheia acord/acorduri de colaborare cu spitale apropiate care să poată asigura intervenția chirurgicală toracică de care pacientul reclamant avea nevoie, de neînceperea procedurii de transfer interclinic al reclamantului în momentul în care starea acestuia devenise critică.”
Așadar, în opinia Judecătoriei Bistrița, vinovați de situația pacientului sunt primul medic – cel urgentist – care l-a văzut pe bolnav pe 3 mai 2014 și spitalul însuși.
Medicul, în solidar cu spitalul, ar trebui să achite 30.000 de euro dacă sentința rămâne definitivă.
Însă spitalul singur, dacă hotârârea va fi confirmată și de Tribunal, va fi nevoit să plătească un milion de euro.
Cu totul, 1.030.000 de euro.
Cum s-a apărat spitalul
Medicul urgentist pe care instanța l-a găsit vinovat neagă că ar fi în culpă.
El a precizat în întâpinarea depusă la dosar că atunci când a ajuns la UPU, „pacientul nu prezenta semne clinice ale unei infecţii sau stări septice, care să justifice efectuarea unor analize suplimentare, saturaţia de oxigen era de 100%, iar din fişa de observaţii nu rezultă că manifesta tuse.”
„A mai menţionat că pacientul avea obligaţia, ulterior primei prezentări la UPU, să se prezinte la medicul de familie cu biletul de trimitere, pentru a fi ţinut sub observaţie”, a mai spus dr. I.B., care nu a putut fi contactat de jurnaliștii Europa Liberă.
Am luat legătura, însă, luni, 4 august, cu reprezentanții Spitalului, cărora le-am cerut un punct de vedere cu privire la acest caz.
Purtătorul de cuvânt ne-a spus că întrebările noastre au ajuns „la conducere” și că vom primi un răspuns. Nu l-am primit până la publicarea acestui articol.
În instanță, Spitalul Județean Bistrița a transmis că „cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâţilor este necesară întrunirea cumulativa a faptei ilicite, a prejudiciului, vinovăţia pârâţilor, legătură de cauzalitate, precum şi inexistenţa unei cauze care să înlăture caracterul ilicit al faptei sau vinovăţiei pârâţilor, condiţii nu sunt îndeplinite.”
Problema cu asigurarea
În timpul procesului, atât medicul I.B., cât și Spitalul Județean au cerut implicarea companiei de asigurări Euroins în proces, ca garant pentru cazul de malpraxis în discuție.
Medicul a depus și o poliță din care reieșea că asiguratorul îi acoperă daune morale de până la 37.000 de euro în situația unui caz de malpraxis.
Nu e clar care era valoarea poliței Spitalului în 2014 – unitatea medicală nu ne-a furnizat această informație.
Euroins este o companie în lichidare, după ce a intrat în faliment, motiv pentru care reclamantul s-a și plâns în instanță că cererea de introducere a Euroins în proces este „inutilă”.
La rândul său, încă din 2018, Euroins a declarat că cererea spitalului este tardivă.
În prezent, situația este neclară. Instanța a dispus inițierea unui alt proces în care se judecă strict posibila acoperire de către Euroins a eventualelor daune.
Lichidatorul judiciar al Euroins nu a răspuns unei solicitări a Europei Libere pe acest subiect.
Sentința din acest caz a Judecătoriei Bistrița nu este o premieră în România.
În 2024, un spital din Suceava a fost găsit vinovat în Justiție de ucidere din culpă și condamnat definitiv la o amendă penală de 280.000 de lei (56.000 de euro), plus daune morale de 800.000 de euro, după moartea unui bebeluș sănătos care s-a îmbolnăvit în maternitate.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
