Criza apei din Iran se agravează, iar implicațiile sunt uriașe. Presa de stat de la Teheran a anunțat joi că rezervoarele de apă care deservesc capitala mai sunt pline doar în proporție de 20%. Președintele țării a cerut populației scăderea consumului de apă. Vina pare să fie în altă parte.
Un infografic distribuit pe 31 iulie de agenția de stat IRNA arată că rezervoarele care alimentează Teheranul sunt la doar 20% din capacitate, relatează AFP.
Compania de apă a capitalei a precizat că este „cel mai mic nivel din ultimul secol”.
La nivel național, rezervoarele de apă din Iran sunt umplute, în medie, în proporție de 44%.
Criza apei este agravată și de un val de caniculă. Temperaturile în orașul Omidiyeh, din sud-vestul țării, au urcat joi până la 51 de grade Celsius.
În aceeași zi, președintele Iranului a avertizat că, dacă consumul de apă nu va fi redus, rezervele de apă din Teheran ar putea fi epuizate până în octombrie, prima lună de toamnă din calendarul persan, când școlile se redeschid și cererea crește de obicei, înainte de începerea sezonului ploios.
„Dacă noi, cei din Teheran, nu putem gestiona situația, iar oamenii nu cooperează cu noi și nu reușim să controlăm consumul, nu va mai rămâne apă în barajele noastre”, a declarat Masoud Pezeshkian în timpul unei vizite la Zanjan, în nord-vestul țării.
Multe gospodării au raportat întreruperi dese ale furnizării de apă, deși nu a fost anunțată vreo raționalizare oficială a apei.
Unul dintre ziarele reformiste din Iran a pus la îndoială ideea că uzul casnic este responsabil de diminuarea resurselor.
„Aproximativ 86,5% din resursele de apă ale țării sunt consumate de agricultură”, în timp ce „oficialii arată în mod eronat cu degetul către consumatorii casnici ca fiind cauza stresului hidric”, scrie ziarul Shargh, citat de AFP.
De asemenea, electricitatea este întreruptă cel puțin două ore pe zi în cartierele din întreaga țară.
Săptămâna trecută, Mohammad Ali Moallem, directorul barajului din Karaj – una dintre principalele instalații care alimentează Teheranul – a declarat agenției de știri Mehr că centrala hidroelectrică este în prezent operațională, dar că „este probabil ca în următoarele două săptămâni nivelul apei să scadă până la un punct în care producerea de energie electrică nu va mai fi posibilă”.
Marea problemă: devine Teheranul de nelocuit?
Peste 40 de orașe din Iran, printre care și Teheranul, se confruntă cu raționalizarea a apei și întreruperi prelungite ale alimentării. În unele zone, gospodăriile și întreprinderile au întreruperi zilnice de ore întregi, iar oficialii se grăbesc să ia măsuri de urgență.
Rădăcinile crizei sunt un amestec de secetă prelungită și precipitații reduse drastic, temperaturi ridicate, extracție excesivă din straturile acvifere și ani de gestionare ineficientă - în special în agricultură.
Deși au fost lansate proiecte urgente de transfer de apă și campanii agresive de conservare, amploarea problemei este la nivel național și afectează atât centrele urbane, cât și comunitățile rurale.
Președintele Masud Pezeshkian a recunoscut anterior amploarea proastei gestionări care a contribuit la criză, argumentând că schimbările fundamentale sunt acum esențiale pentru viitorul națiunii.
De asemenea, el a făcut referire la agravarea crizei apei pentru a aborda din nou subiectul mutării capitalei țării, spunând că „supraviețuirea continuă a Teheranului ca oraș-capitală nu mai este posibilă”.
Construirea unei capitalei noi
Iranul a intrat în al cincilea an consecutiv de secetă - precipitațiile din mai multe provincii, printre care Sistan-Baluchistan, Hormozgan, Bushehr și Khuzestan, au scăzut cu peste 50%.
Perioada prelungită de secetă a afectat grav aprovizionarea cu apă. Alte rapoarte, mai îngrijorătoare, arată că rezervoarele care alimentează barajele Teheranului sunt acum la numai 14% din capacitatea lor totală.
Guvernul lui Pezeshkian a lansat anul trecut o idee ambițioasă: mutarea capitalei națiunii pe coasta Makran, pe țărmul Mării Oman. El chiar l-a numit pe șeful campaniei sale, Ali Abdolalizadeh, trimis special pentru „dezvoltarea economiei maritime”.
Cu toate acestea, în urma criticilor pe scară largă, planul a fost abandonat. Analiștii avertizează că regiunea Makran rămâne subdezvoltată, zone întinse lipsite încă chiar și de conducte de apă de bază.
Azam Bahrami, expertă în apă și mediu cu sediul în Olanda, afirmă că practicile agricole trebuie schimbate în Iran, ca parte a unor reforme mai ample pentru a asigura o utilizare eficientă a apei.
Ea a declarat pentru Radio Farda al RFE/RL că agricultura reprezintă până la 90% din consumul de apă al Iranului.
Oficialii din domeniu afirmă că aproape jumătate din provinciile iraniene sunt acum oficial afectate de stresul hidric și că aprovizionarea actuală pur și simplu nu corespunde cererii.
„Factorul decisiv este sistemul de guvernământ, deoarece autoritățile sunt cele care investesc, introduc noi tehnologii, monitorizează progresul și consolidează societatea pentru a o ajuta să facă față schimbărilor climatice și secetei pe termen lung”, a declarat Bahrami pentru Radio Farda.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.